Pentru început..

Mă intereseză viaţa mea şi tot ce ţine de ea. Sigur că am planuri mari pentru viitor, dar cine nu are? Dar cu siguranţă nu mă văd peste 10 ani înconjurată de mulţi prieteni. De fapt, nu mă văd în general cu haita după mine. Asta e, unii oameni sunt şi aşa. Desigur aş putea s-o bag pe aia cu oamenii care sunt minunaţi şi care merită dar aşa sunt eu. Nu am fost mereu aşa. Dar dacă e să stau să mă gândesc la ce-am făcut până acum şi să găsesc o realizare de care sunt oarecum mândra, atunci aia e că mi-am dat seama cât de falşi sunt oamenii. Cum cei la care te aştepţi mai puţin te injunghie pe la spate şi cum oricât ai încerca să vezi ceva bun într-o persoană, câteodată este imposibil. Aşa am fost, o persoană naivă, mereu acolo pentru majoritatea celor la care ţineam. Genul care dă şansă după şansă chiar dacă ştie că nu se schimbă nimic. Da, partea bună.. nu mai sunt aşa şi sper să nu mai fiu vreodată. Cei care vor să rămână în viaţa mea sigur o să găsească o cale, nu sunt absurdă dar deja am încasat prea multe.
Era mai simplu când eram copii şi cel mai trist lucru era când nu aveam câte o jucărie nou apărută, apoi au apărut dramele cu care ne tot confruntăm zi de zi şi parcă nu se mai termină şi parcă sunt mereu aceleaşi.
Dar pe lângă asta, eu sunt în căutarea sentimentului perfect. Am trecut de ideea cu persoana perfectă sau povestea de iubire perfectă pentru că nu există. Dar aş fi fericită să ştiu că măcar un sentiment se poate apropia de perfecţiune...