Accidentul de Mihail Sebastian.

Un lucru de care nu sunt mândră este faptul că nu am apucat să citesc "Oraşul cu salcâmi". Am citit "Accidentul" şi apoi am simţit nevoia să iau o pauză. Aşa sunt eu, orice lecturare a unei cărţi româneşti mă epuizează pur şi simplu. Felul cum toţi descriu orice amănunt în 100 de pagini, apoi un dialog de două rânduri şi apoi iar 100 de pagini descriptive, mă face să mă urc pe pereţi (asta îmi aminteşte de Sadoveanu! Este imposibil să citeşti ceva scris de el şi să nu adormi subit).
Aşaaa, chiar dacă am zis numai de rău, nu e cazul poveştii de faţă. Deşi nici ea nu mai are mult. Întradevăr se descrie destul de mult şi unele chestii nu au sens şi te întrebi de ce stai tu şi citeşti ceva atât de neinteresant...
Doamne! Nu reuşesc să zic ceva de bine! :)
Dar, ca să nu simt că am pierdut timpul complet, trebuie să zic că se putea şi mai rău. Mereu se poate şi mai rău.
Serios vorbind, celor care le plac în general cărţile autorilor români, sigur o să iubească această carte! Pentru că deşi pe mine nu m-a gâdilat nimic atunci când am citit-o, merge pentru câteva ore în care să te simţi aşa.. profund şi nostalgic şi tot aşa.. :)
Lectură plăcută! (pentru cei care se încumetă!)
  Nerabdatoare sa coboare din tramvaiul inca in mers, Nora, personajul central al romanului, are un accident usor. Cand isi vine in fire, femeia il roaga pe unul dintre calatorii stransi imprejurul ei sa o ajute sa se ridice si sa o conduca pana acasa. Barbatul, un individ apatic, da curs rugamintii ei, desi nici macar nu incearca sa-si arate lipsa de entuziasm. Afland ca tanarul tocmai implinise 30 de ani in acea zi, Nora i se daruieste cu dezinvoltura in chip de cadou si multumire pentru ajutor. Desi nu o refuza, Paul ramane la fel de indiferent, insa treptat, in spatele acestei apatii descoperim o dureroasa deceptie in dragoste, a carei amintire n-o poate stergecare nici macar prezenta Norei. Si totusi, treptat, in gandurile lui Paul trecutul va fi inlocuit de clipele prezente, pe care femeia i le ofera cu rabdare si generozitate.
P.S. Îmi place să cred că nu mi-am ales eu bine momentul în care s-o citesc. Aşa că e pe lista "de recitit, de reînţeles, de reîncercat"! :)