Martorul mut de Agatha Christie.

Hehe. Romanul împrumutat de la Sophia, care este mare fan al Agathei.
Agatha Christie este singura scriitoare despre care pot să spun, la momentul actual, că are un stil foarte simplu, dar fooooarte complicat.
Întotdeauna când citesc un roman polițist, încerc să-mi dau seama cine e vinovatul, sau să strâng și eu indicii alături de personaje. Ei bine, câteodată reușesc, câteodată nu.
Cu Poirot nu mă înțeleg niciodată, este mult prea inteligent și îmi dovedește de fiecare dată că nu am fost atentă și că vinovatul mi-a scăpat printre degete. Nici la romanul de față nu am fost de aceeași părere.. eu ziceam că asasinul era cineva, el zicea ca era altcineva, desigur, la sfârșit mi-a demonstrat că are dreptate, ca întotdeauna.
Una peste alta, este un alt roman pe care îl citești.. savurându-l dar în care se află Poirot care îți dă mereu peste nas. Trebuie să recunoaștem, este al naibii de inteligent.
Ce mi s-a părut foarte interesant, a fost faptul că faimosul detectiv lucrează de această dată pentru o persoană... ei bine, moartă. Pe lângă faptul că vrea să aiba mereu dreptate și culmea.. are, nu renunță. Simte imediat când ceva nu miroase a bine și adooor chestia asta. Am lălăit ceva romanul ăsta, pentru atmosfera frumoasă pe care am avut-o atât timp cât am citit.
Nu știu încă secretul Agathei Christie de a face cu ajutorul unor cuvinte mici, un roman mare, dar dacă o să-l aflu, promit să-l scriu pe blog.
La inceput, Hercule Poirot considera epistola trimisa de domnisoara Emily Arundell destul de tipica - un apel dramatic si oarecum isteric la ajutor, care sa fie oferit cu mare discretie. Insa ceea ce starneste interesul micutului detectiv este faptul ca scrisoarea a fost datata cu doua luni inainte de primirea ei. Cine ar astepta atat de mult ca sa trimita o pledoarie de viata si de moarte? O vizita facuta la mosia domnisoarei Emily ii dezvaluie faptul ca bogata stapana de la Littlegreen House a murit de ceva vreme, lasand in urma un testament aprig contestat si o haita de mostenitori, toti avand motive pentru a infaptui crima. Ceea ce doreste Poirot sa descopere este cine a pus scrisoarea la posta. Si, mai ales, de ce atat de tarziu?

“O poveste remarcabila, in maniera inegalabilei Agatha Christie.” - Herald Tribune

Comentarii

  1. Pare interesant...poate o voi citi :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Am zis si eu ca voi citi odata si odata o carte de Aghata Christine, si nu stiu de ce aman atat :-? :-??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa am făcut și eu la început, până le-am prins gustul.. :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu