Realitatea așa cum nu vrem s-o vedem.

Râvnim fiecare la o viață cât mai selectă, cât mai ”din povești” care să ne facă să avem propriile aventuri, care să ne ajute să apărem într-un mod impresionant, prin fast și strălucire, în fața celorlalți. Ne place să citim cărți în care personajul principal feminin, își găsește mereu jumătatea, după ce sfidează realitate și ”bate filmul”.
Dar cum au ajuns de fapt majoritatea adolescenților din această generație și cum o să fie generațiile viitoare? (îmi e frică să mă gândesc)
Trăim fix în mijlocul ”schimbării”. Câteodată mă întreb cum de le-a venit unora în cap să inventeze ”placa” sau ”unghiile cu gel” și de ce pe la vârste apropiate de 12-13 ani, un copil trebuie să aibă legătură cu ele.
Apreciez oamenii învechiți, care se respectă și care au propriul punct de vedere, care nu se lasă frecați când la stânga când la dreapta de ”majoritatea amatoare de nou”. Îmi place să privesc diverși indivizi, care își văd de treaba lor, care scot o carte și-o citesc în mijlocul unui grup de pițipoance, fără să audă chicotelile și fără să observe coatele date în grabă. Pentru că (nu-i așa) puține sunt pițipoancele care pot să-și susțină ideile fără ajutorul ”fanilor” numiți de unii și de alții cocalari (cocalar, cocalari s. m. 1. țigan bișnițar. 2. șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan de cea mai joasă speță.).
Adevărul e că trăim într-o lume care e din ce în ce mai ”degradată” în care cu cât ești mai panaramă penală, cu atât mai multe șanse ai. Oare de ce este atât de cool când cineva îți spune că ești înclinat spre fapte rele, sau mai pe limba tuturor, pervers. Da, este un alint drăguțel alături de alte drăgălășenii: pisicuță, iepuraș, poponeț, puișor.. și altele pe care le auzim peste tot. Dar ce înseamnă de fapt să fii un om pervers? Citez: PERVÉRS, -Ă adj. Corupt, depravat; anormal din punct de vedere sexual. ♦ Perfid, fățarnic; înclinat spre fapte rele. [< fr. pervers, cf. lat. perversus – întors, în sens contrar]. 
Așa că dragi fetițe șmechere, care sunteți voi trecute prin viață și care aveți un grad de ironie foarte ridicat, să știți că nu e o chestie foarte scumpică atunci când iubi al vostru vă numește așa. Și sunt sigură că nu e vina lui, probabil nici n-a fost vreodată curios să vadă ce înseamnă de fapt acest cuvânt. L-a auzit și el la tipii populari de prin liceu și a zis că el de ce nu l-ar folosi cu iubițica lui? 
Corect, așa face toată lumea. Emisiunile de felul ”În puii mei” sau ”Mondenii” sunt făcute pentru a ironiza prostia care ne este servită mereu pe micul ecran. În niciun caz pentru a ne vârâ nouă în vocabular cuvinte noi și expresii ”la mișto” care până la urmă o să devină ceva firesc.
Au început să nu mă mai mire multe, atunci când vezi cât de disperați după atenție și sex sunt unii. Nu știu dacă sunt eu nebună sau nu, dar mi se pare că sexul în general a devenit ceva foarte obișnuit, la orice vârstă. Nu contează cu cine, când și de ce. Contează să fie, că doar rău e și când te apucă poftele. Să zicem că ești un om negâdilat la parter de mult timp, sau că ești negâdilat.. deloc. Bine, într-o zi te apucă salivatul după un tip și îți vine ideea să-l întrebi dacă oferă servicii de gâdileală la domiciliu, dacă ești una bună și dotată sigur nu o să spună nu. Și își oferă serviciile tooooată noaptea. Apoi, după o săptămână, te trezești că, hopa, nu mai vine ”scufița” și știi tu din telenovele și alte d-astea, că asta e semn rău. Iei un test de sarcină și descoperi că ești ”2 în 1”. Minunaaat! Ce faci? Păi cam nimic. Există variante, dar n-o să le iei în calcul, pentru că nu există cu*vă penală care să nu fie sensibilă și iubitoare față de rasa umană. Așa că îți stă scris pe frunte ”mama la 15 ani” (e și un film) și mai mult de atât, nu ți se pare nimic ieșit din comun.
Pentru ce s-o fi inventat prezervativul? PREZERVATÍV, prezervative, s. n. Remediu folosit pentru prevenirea unui rău. ♦ Mic tub elastic închis la un capăt, folosit de bărbați ca protector împotriva bolilor venerice sau ca mijloc anticoncepțional. – Din fr. préservatif. 
Tocmai d-asta. Pentru că ”mie nu mi se poate întâmpla” este la ordinea zilei, uite că niște oameni zic că ți se poate întâmpla și ție și altora. Dar nu, fiți șmecheri și la modă, dați cu fierul de călcat prin cap, că doar ceee (?!) Gigica să fie îndreptată și voi nu? Rușine! Să ieși din casă cu părul pieptănat și aranjat, greu, mai repede îl îndrepți cum ți-o veni și gata, out.
Ei bine, aici se termină lecția mea de om învechit care nu vede nimic drăguț în obiceiurile pe care adolescenții le adoptă azi de la mondenitățile (prea)Pițiponcite.