Prin mine, trecutul ciocăne la ușa ei.

Parcul acela va rămâne mereu portița mea spre anii care au tot trecut. 
Ieri mă plimbam cu A. pe lângă lac. Îmi povestea ceva legat de planurile ei de weekend. Nu eram atent, mintea îmi era în cu totul altă parte. Băiețelul trist, murdar, cu o tentă de om al străzii, îmi tot apărea în fața ochilor, iar când mă apropiam, când eram gata să-l ajut dispărea. Nu știam dacă sunt eu nebun, sau sunt foarte nebun. Apoi, când l-am privit mai atent, ochii albaștrii și părul brunet, ușor ciufulit mi-au amintit de poza pe care mama o ține pe noptiera de lângă patul ei; mi-au amintit de zilele când eu eram acel băiețel, când hoinăream prin parcuri și mă loveam de toată lumea, când icneam la fiecare doi pași.
Într-un timp eram numit un copil sportiv. S-a dus și asta odata cu toate celelalte; mișcările, oricât de mici, erau din ce în ce mai dureroase. Știu că rar ajungeam pe la orele de sport și atunci numai ca să fiu spectator, când în alte dăți eram primul în sală, primul în toate.
În vremea aia a apărut ”nașul” T. cel la care-mi petreceam majoritatea timpului, cel care-mi motiva absențele și îi calma pe ai mei de fiecare dată când eu nu puteam să apar în fața lor. Acum îl urăsc. Nu că atunci l-aș fi iubit, dar nevoia m-a învățat să-l accept. Știți cum e când veniți după o plimbare de două ore prin căldură și acasă, în frigider, găsiți un pahar cu apă rece? Ei, așa poate fi descrisă relația noastră de atunci. Totuși, nimic nu mă făcea să stau departe de parcul ăsta. Devenise locul meu preferat - și singurul - în care aveam obiceiul să dau la rațe noapte târziu, când toate erau la limită. 
Și în prezent toate au trecut, cel puțin provizoriu. Ce mi-a schimbat scopul? Fetița aceea care stătea lângă banca roșie, cu câinele ei negru. Fetița aceea pe care după câteva luni am găsit-o într-o stare mai deplorabilă decât a mea. Fetița aceea care mi-a zis că dacă eu pot, poate și ea. Fetița care m-a învățat că efectele speciale sunt speciale numai în filme. Fetița care acum îmi povestește ce va face în weekend. 


Singur acasă, M.