This pain is just too real.

Sunt un simplu martor al existenței tale. Îți pot deveni dușman sau prieten; dar tot ce fac deocamdată e să stau și să te privesc. Pentru o persoană care te-ar vedea prima oară așa cum ești acum, ai fi un cadavru. Fără suflet, fără viață..
Dar eu te-am văzut de multe ori în postura asta: întinsă în cadă, părând adormită. Dacă n-aș lua în calcul apa rece care continuă să curgă în cadă, firișoarele de sânge care se scurg pe gresie și buzele tale ușor vineții te-aș putea confunda cu un înger adormit. Dar știi la fel de bine ca mine că acest cuvânt ți-ar putea fi antomin, de fapt, îți este.
Porți blugii negri pe care i-ai avut acum două zile când ne-am întâlnit în acel pub. Imagini neclare încep să-mi acapareze mintea. Te văd pe tine într-o cameră întunecată - pot să jur că simt miros de benzină - cum te joci cu firele de păr care-ți atârnă pe umeri. Deși ești cu fața la mine, nu-ți pot vedea ochii.
Clipesc de câteva ori pentru a alunga imaginea neplăcută și te văd iar întinsă în cadă.
Picioarele încep să-mi amorțească - oare de cât timp stau așa? - și când dau să înaintez, realizez că nu mă pot mișca. Lacrimile încep să-mi umezească obrajii în timp ce un urlet mi se oprește în gât.
Deschid gura vrând să spun ceva dar tot ce iese este un geamăt care cerșește milă. De data asta ajunsesem prea târziu. De data asta ea se mișcase prea repede. De data asta se terminase.
Încerc să mă întorc în camera întunecată, să te văd, să-ți surprind privirea, să-ți văd culoarea ochilor. Degeaba, toate-mi urlă-n cap.
Te privesc iar, nu vreau să uit niciun detaliu de-al tău, nu vreau să nu-mi amintesc acest sentimet de pustietate, răcoare.. singurătate. Îmi amintesc de clipele când îmi spuneai cât de greu îți este..
Ești atât de albă, atât de perfectă, atât de nemișcată. Pentru câteva minute am impresia că timpul s-a oprit, iar atunci când el va reporni totul va fi bine. Îți aminteși? Mereu îmi spuneai asta.
Îmi forțez mușchii picioarelor reci, îndreptându-mă spre tine. Îți mângâi ușor chipul; sper să mai găsesc o fărâmă de căldură, însă tot ce simt este o piele înghețată, ca de marmură.
Îți dau părul într-o parte, te sărut pe frunte și mă ridic. Nu-mi amintesc culoarea exactă a ochilor tăi..
Întorc capul și te privesc pentru ultima dată...
- Întotdeauna ți-ai ținut promisiunile!