Amintirile Vraciului de Joseph Delaney

Nu prea am avut ocazia până acum să vorbesc despre Cronicile Wardstone. Am menționat în câteva lepșe despre această serie și cât de mult îmi place. De fapt, nu-mi place, este una din preferatele mele. Nici nu vreau să mă gândesc că mai sunt câteva volume - două dacă nu mă înșel - și va trebui să-mi iau adio de la Tom Ward - ucenicul - și John Gregory - Vraciul. Se pare că Tom - dar si Vraciul - este un al șaptelea fiu al unui al șaptelea fiu. Asta îi permite să ia legătura cu partea întunecată, să vadă lucruri pe care cei normali nu le văd, să lupte pentru bine. Dar seria asta este mai mult decât atât. Pur și simplu te răvășește, te înfioară și te face să nu vrei să mai termini de citit. Eu am citit primul volum - Ucenicul Vraciului - când încă eram rugată să pun și eu mâna pe o carte. Dar mare mi-a fost uimirea când am terminat primul volum în două zile și apoi am dat fuga să le cumpăr și pe cele care apăruseră până atunci. Am mai corput câțiva colegi să citească seria și fiecare s-a îndrăgostit de ea în felul lui.
Acțiunea se petrece în Comitat, unde Vraciul împreuna cu ucenicul său, Tom, înfruntă demonii, vrăjitoarele, strigoii și toate creaturile întunecate ce dau târcoale locului. Dar toate sunt descrise incredibil de bine, te fac să citești fără să vrei. Să ți se facă frică și totuși că citești. Menționez că de fiecare dată când citesc una din aceste cărți mă trec fiori de groază, iar cu fiecare pagină pe care o dau sunt din ce în ce mai intenși. Ce Stephen King?! Ce John Saul?! Joseph Delaney is the king!
Ca să nu mai spun cât mă speria avertismentul - care se află pe fiecare carte - A NU SE CITI DUPĂ MIEZUL NOPȚII. Devenisem chiar paranoică. Zău, seria asta s-a jucat cu mintea mea. Poate d-asta îmi și place atât de tare, puține cărți reușesc cu adevărat să mă facă să le trăiesc. Să mai spun și că am plâns la volumul șapte? Nu, nu mai spun și asta. Dar știu sigur că atunci când voi termina de citi și ultimul volum al seriei voi striga ”Nu-i corect!”. Poate o să mă auziți.
Așa, revenind. Seria conține așa: opt volume apărute la noi + două cărți bonus ”Vrăjitoarele” și ”Amintirile Vraciului”. În cele opt volume sunt povestite aventurile lui Tom alături de Vraci - care sunt GROZAVE! - iar în celelalte două sunt câteva povești care-l fac pe cititor - sau fan obsedat, aici de față - să intre și mai bine în lumea intunecată a lui Joseph Delaney.
Poveștile din volumul de față sunt spuse din perspectiva Vraciului, de pe vremea când el era ucenic. Deși cartea are 78 de pagini - l-aș aresta pe autor pentru asta - atmosfera și felul în care J. D. își subjugă cititorii nu lipsește. M-am bucurat de fiecare pagină timp de două ore și treizeci de minute. Nu vă pot povesti ce se întâmplă pentru că este una din cărțile pe care mi-ar plăcea să le descoperiți siguri. Dar vă pot oferi câteva citate din această carte mică, dar a dracu. :)


”Numele meu este John Gregory și am această îndeletnicire de peste șaizeci de ani. Am apărat ținutul de fantome, demoni, vrăjitoare și strigoi. Mai ales de vrăjitoare și strigoi. Dacă se aude vreun zgomot în noapte, eu mă ocup să văd ce este.”


”Mormântul era aprope gata; am văzut trupul unui băietan care zăcea întins pe pământ, chiar lângă groapă. Nu arăta mai mare decât mine. Avea ochii larg deschiși și, chiar și de la distanță, mi se părea că fața mortului era schimonosită de o groază cumplită! Și mai era ceva cu adevărat hidos! Acolo unde ar fi trebuit să-i fie mâna stângă, se afla doar un ciot roșu și însângerat.”


”(...) Nu mai departe de acu` două nopți, eram pe urmele unui sfarmă-oase, când strigoiul a atacat! Îl auzeam venind peste câmp și i-am strigat ucenicului să fie cu ochii-n patru. Dar era prea târziu. Strigoiul îi inhățase osul degetului mare de la mâna stângă. Mă rog, asta-și dorea el, dar i-a smuls mâna din încheietură.”


”Expresia ei denota cruzime, ochii îi erau două crăpături înguste, nasul ascuțit, aproape descărnat.”


Lectură plăcută! Garantez groază!