O călătorie spre centrul Pământului de Jules Verne

Ei bine, am mai adăugat o carte lângă cele ce-mi dovedesc că Jules Verne a fost un geniu.
Am observat de multe ori că un număr destul de larg de oameni îl consideră un autor greoi poate chiar cu o tentă plictisitoare, datorită detaliilor geografice din cărțile lui. Și eu am făcut parte din acest grup. Îmi amintesc când am citit ”20.000 de leghe sub mări” că abia înțelegeam care-i faza cu coordonatele geografice și îmi imaginam că toată cartea conține astfel de limbi străine mie. Dar n-a fost așa. Din contră, mi-a plăcut foarte mult și l-a transformat de Verne într-un scriitor preferat. Așa că, în caz că vă este frică de plictiseală, nu aveți de ce să vă faceți griji, nu veți găsi așa ceva între paginile acestui roman, sau oricare altul ce poartă semnătura lui Jules Verne. Dar, ca la orice carte, asta o puteți afla numai citind, holbatul la copertă și presupusul că interiorul nu merită descoperit nu ajută la nimic.
Revenind la conținutul cărții de față..
Acțiune începe într-un apartament din Hamburg, unde locuiește profesorul Otto Lidenbrock, cu nepotul și ajutorul său Axel, servitoarea Marta - care întotdeauna termină supa la timp - și nepoata sa Graüben. Profesorul Lidenbrock găsește într-o carte foarte veche, un manuscris - sau mai bine zis mini-manuscris - ce-i dă minunata ideea de a ajunge printr-un crater al unui vulcan din Islanda, în centrul Pământului. Chiar dacă Axel încearcă să-l oprească, prevăzând pericolul la care i-ar expune o astfel de călătorie. Dar, așa cum e orice savant, ce e moartea în fața unei descoperiri? Nimic important. Așa că, bazându-se pe această logică, profesorul, împreună cu Axel, pornesc la drum spre minunata lor aventură.
Ei bine, mă gândeam să povestesc câte ceva și din aventurile lor de când ajung la vulcan și mai ales ce găsesc când coboară în centrul Pământului, dar nu. În caz că veți citi cartea, detaliile pe care ziceam eu să le dau trebuie să le descoperiți singuri. Sau mai bine zis împreună cu Axel și profesorul Lidenbrock.
Mă întreb dacă profesorului i-a lipsit supa Martei cât au fost plecați. Întrebarea e, de fapt, s-au mai întors?


Citate: Era profesor la colegiul Johannaeum și preda un curs de mineralogie, în timpul căruia se înfuria regulat. Nu că s-ar fi preocupat de a avea elevi harnici la lecție: acest detaliu nu-l neliniștea. El profesa în mod subiectiv, cum se spune în filosofia germană, adică pentru el, nu pentru ceilalți. Era un savant egoist, un puț de știință, a cărui găleată însă scârțâia când voiai să scoți ceva din el. Într-un cuvânt, un zgârcit.”


”- Așa! m-am minunat eu puțin surprins. Dar caracterele tipăriturii sunt frumoase.
- Cum? Nefericitule! Crezi că e o tipăritură? Ignorantule, este un manuscris. Un manuscris runic. Runele erau literele întrebuințate pe vremuri în Islanda. Legenda zice că Odin în persoană le-a inventat. Privește aici, admiră, păgânule, acest scris scornit de mintea unui zeu.”


”După cădere pierdusem mult sânge. Cât de rău îmi părea că nu murisem. Simțeam acum că leșinul mă cuprinde din nou și o dată cu el moartea, poate, când un zgomot violent îmi lovi urechea.”


Lectură plăcută!

Comentarii

  1. Ai dreptate, chiar e un geniu! În caz că n-ai citit, să încerci și ”Insula misterioasă” e WOW! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Și eu sunt puțin reticentă când vine vorba de Jules Verne, dar recenzia ta și citatele m-au făcut să vreau să gust din ce-a scris. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Doi ani de vacanta-preferata mea.
    Dar parca actiunea se petrece in Islanda si nu in Suedia in cartea recenzata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, scuze, greșeala mea.
      Vreau să citesc și eu vara asta ”Doi ani de vacanță”. Mi se pare potrivită pentru vacanța de vară! :))

      Ștergere
  4. Ce carte frumoasa! Ce pacat ca nu ma prea pasioneaza cititul:-<, as fi vrut...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate o s-o citești tu într-o zi.. :)

      Ștergere
  5. Haa,am terminat-o de recitit chiar săptămâna trecută!:)
    E o carte superbă,nu am putut-o lăsa din mână,iar recenzia e perfectă!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit "Cinci săptămâni în balon" de Jules Verne, şi mi-a lăsat un gust amar. Dar m-ai convins să îi dau o şansă :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur! Sper să-ți placă asta mai mult. Am citit și eu ”Cinci săptămâni în balon” acum ceva timp, de fapt am citit trei-patru capitole și apoi am lăsat-o că nu prea m-a atras. :D
      Poate cea de față o să ți se pară mai ok. :*

      Ștergere
  7. Nu ma tenteaza Jules Verne.
    Dar imi place de tine, asa ca nu cred ca conteaza... :d

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand eram mai mica incercasem 20,000 de leghe sub mari insa nu am reusit sa o termin. M-am reapucat anul acesta de ea.La inceput mi se paruse un pic greoaie ce e drept insa acum mi se pare mult mai placuta :D Si pe alocuri chiar foarte interesanta. Sper sa pot citi cu placere cat mai multe din cartile sale.
    Dragute citatele :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că-ți plac citatele. :) Și sper să mai citești și alte cărți scrise de Jules Verne, inclusiv pe cea de față :D:*

      Ștergere
  9. Incearca "Ocolul Pamantului in 80 de zile",sis.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu