This burning desire.

E atât de cald încât aștept să mă sufoc; încet. Dar nu mă pot lăsa așa de ușor pradă unei întâmplări ciudate. Dau drumu la apa rece, o las să curgă în cadă și mă dezbrac lent. Nu-mi amintesc ultima data când am lâncezit aici; parcă astă iarnă. Nimic nu se compară cu o baie caldă când afară sunt -100 de grade. Acum e ceva mai greu, apa caldă a fost înlocuită cu cea rece, care - așa cum se știe - nu are rolul de a relaxa, a liniști, ci de a trezi. Încă nu sunt hotărâtă dacă este de ajuns să îmi dau cu niște apă pe față, sau chiar trebuie să mă scunfund în abisul rece ce-mi stă la picioare.
Aleg ultima variantă - prima nu m-a ajutat prea mult până acum - și mă așez domol, așteptând ca răcoarea să-mi pătrundă în oase.
Brusc mă simt acoperită de cea mai fină mătase, protejată de mult așteptata răcoare, înconjurată de mici sclipiri albastre. Zâmbesc oarecum forțat și mă întind după cartea ce astepta pe dulăpiorul de lângă cadă. Și îmi amintesc. Da, în decembrie. Atunci am mai stat așa, tot eu, eu și o carte. Desigur, atunci altul era subiectul vizat.


Despre o fată ce-și căuta marea iubire. Ca în mai toate cărțile. Ciudat e că și-o și găsise, ușor. Într-o zi de 5 decembrie. Asta îmi amintesc cât de poate de clar. A venit la ea și era fericit. Dar acțiunea cărții insista că el trebuia să fie supărat, trist, pierdut; mie mi-a dat impresia de fericire și regăsire. Știu că eram tare supărata pe autor. Se jucase prea mult cu cei doi și nu-i lăsa să se bucure unul ce altul. Foarte urât din partea lui..
Dar acum îl înțeleg. Am început să accept efectul dramatic pe care toți îl servesc în cantități cât mai mari. Dar am învățat și să fiu mai selectivă. Să-mi respect dorințele, fie ele puerile sau nu, și să văd unde mă duc. Până la urmă nu asta e important? Să ne dăm seama că până la urmă noi ne controlăm propria viață? Și că de fapt nu există niciun scriitor care să se joace cu noi?


O picătură s-a scurs de pe marginea dușului fix pe semnul meu de carte. Mda, asta e partea proastă. Niciodată nu scap de aici fără să ud ceva ce nu-mi doresc. Dar cum ar spune C. îmi fac prea griji pentru lucrurile mărunte. Ceea ce uită el e că din lucrurile mărunte vine fericirea - cel puțin așa susțin unii - în consecință, trebuie să avem grijă de ele.
E atât de bine aici. 
Închid ochii și arunc cartea lângă cadă.
I'm feeling like I'm gonna sleep forever.