Auster(ă)

Razele înrobite ale bilei imense de foc, mângâie perdelele de-un verde crud ce acoperă perfect ferestrele. Stau întinsă pe spate și simt răcoarea cearșafului ce mă acompaniază încă, ignorând ora târzie. 
Mă întind leneșă spre telefon, parcă așteptând să sune, dar știu că n-o va face. Este vară și toți dorm la ora asta, până și G. stă încolăcit la picioarele mele și toarce încet. 
Dacă mi-ar plăcea să merg la mare, probabil acum aș fi pe plajă privind valurile. Imagine frumoasă. Însă, deocamdată mă mulțumesc cu răcoarea camerei și mirosul puternic de iarbă proaspăt tăiată, ce vine de afară. Se pare că D. iar vrea să impresioneze pe cineva. Ca întotdeauna nu-mi pot controla curiozitatea și mă ridic - la fel de somnorosă - pentru a arunca o privire de fereastra de lângă pat. Și da, îl văd în aceeași pantaloni albaști, scurți, cu palmieri. Și atât. Tunde iarba la bustul gol, că doar cine nu și-ar dori un tip care să facă treburile prin curte și bonus, să arate și bine. Deja mi se par prea multe. Trag perdeaua, dar nu înainte de a o vedea pe blonda ce s-a oprit să-l țină de vorbă. Și zâmbesc amintindu-mi că ieri dimineață a fost o fată brunetă.
Hotărăsc că e timpul să mă dau jos din pat și tresar atunci când talpile-mi goale ating parchetul rece și aspru. Puteam să jur că am lăsat papucii lângă pat, dar aceștia mă contrazic zărindu-se lângă ușă. Mă ridic, îi încalț și mă așez la birou, întinzându-mă să trag perdeaua din fața acestuia pentru a lăsa lumina să inunde camera. Și așa se întâmplă. Umbrele nopții dispar în fața luminii orbitoare a zilei. O zi de luni în care nu am ce face, decât să stau în casă datorită căldurii dar și a comodității. Îmi plimb ochii pe lucrurile întinse în fața mea. Câteva cărți pe care trebuie să le înapoiez bibliotecii, căștile încurcate - ca de obicei - și câteva sticluțe cu ojă. Grena. Neagră. Albastră.
Îmi privesc unghiile nefăcute, ce-au fost date cu un lac transparent acum o săptămână, dar s-a șters. Sunt lungi și rotunde; nu-mi place să mi le fac pătrate, poate pentru că toate le au așa. Îmi place să fiu altfel. Așa că aleg o sticluță de ojă - pe cea grena - și încep să le pictez, ușor, cu multă răbdare. Și-mi trece prin minte ce fel ciudat de a-mi începe ziua, am. Nu mănânc, nu merg la baie, nu mă schimb, îmi fac unghiile.
Hmm.. de obicei aleg albastrul, dar azi - azi mă simt grena! 


Azi trebuia să vă spun, de fapt să vă arăt postările mele preferate de pe Tumblr. N-am răbdare. Așa că vă las un site pe care eu mă plimb mult: Quotes and Images