Beyond quiet

Mă plimbam destul de des prin locul ăsta. Mă așezam pe fiecare bancă umedă - rar uscată - pe care o găseam. Și îmi amintesc o apa cristalină, pură, ce răcorea privirea oricui. Dar nu numai atât, fântâna era superbă, cu motive florale care mai de care mai frumoase și mai deosebite.
Parcurgând drumul spre locul cu pricina, mă simțeam tristă, ștearsă, părăsită. Vedeam alb-negru oricât m-aș fi forțat să introduc culori. Eram lipsită de orice speranță și veselie. Puteam să fiu confundată ușor cu una de-a lor.
Mâinile îmi înghețau întotdeauna, nu conta dacă era iarnă sau vară. Oricum, vara, eram greu de găsit prin locurile alea. Parcă, în lumina puternică a Soarelui și căldura sa dogoritoare ceva nu se potrivea. Era aceeași senzație cu cea pe care o ai când ești transpirat, dar totuși te dai cu parfum, fără să-ți faci duș. 
Aș putea să dau vina pe poveștile vechi, de groază, ce-mi gâdilau urechile în serile de Halloween sau în oricare altele. Poate datorită lor, poate nu, eu vedeam acel loc ca pe unul sacru, neschimbat de atâția ani, dar numai pe întuneric, sau pe frig. Eram fascinată de construcțiile ce mă înconjurau, unele atât de drăguțe - chiar simpatice -, unele ce păreau a fi cu adevărat opere de artă, iar altele - săracele - erau neîngrijite, abandonate de orice stăpân ar fi avut vreodată. Și nu-mi puteam ascunde curiozitatea, tare mult am vrut să aflu cum cineva poate să uite să treacă pe aici? Singurele lucruri importante pe care le pierdem se află aici, singure și n-au ce face decât să ne aștepte pe noi să ne amintim unde sunt.
Da, probabil că sunt singura care vede cimitirul așa. Dar atunci când trec de porțile mari, negre, culoare revine. Pentru că e atât de multă liniște și pace încât poți jura că nu există oameni răi, sau oameni care nu se odihnesc în pace. Plus că este un loc în care poți să vorbești singur fără să ți se atribuie diverse boli mentale. 
Există un mormânt ferit de privirile celorlalți. Nu știu cine se odihnește în el, dar, lângă, este o bancă din stejar ce-mi oferă companie atunci când vreau să mă așez. Mai mult de atât, iau o carte și citesc, câteodată numai pentru mine, câteodată și pentru cel care stă întins sub picioarele mele. Sadic, nu? Însă, atât cât îi citesc, mă privește din poza mică, ovală, fața unui bărbat între treizeci și treizeci și cinci de ani, care-mi zâmbește. Nu știu de ce a murit, dar nici nu l-am întrebat ce-i drept. Cât mă ascultă, pe mine nu mă deranjează. 
Pe crucea lui scrie „Nu te vom uita” - pe lângă alte lucruri care se scriu de obicei pe cruci - dar bălăriile erau de un metru când am descoperit mormântul. Nu-i nimic, le-am smuls și am avut eu grijă de atunci încolo.
Aștept să se facă întuneric. Azi am făcut rost de câteva volume din James Bond, cred că îi vor plăcea. Privirea lui pare a unui aventurier, dar faptul că e la trei metri sub pământ îmi spune că ceva n-a mers bine...


P.S. Azi ar fi trebuit să ajung la „Credința ta” dar pentru că a mai fost o temă asemănătoare o să sar peste.

Comentarii

  1. Uau! Nu am crezut ca este vorba despre cimitir! :) M-am intors de la Covasna si da.. am vizitat un cimitir de prin zona. Era cu cruci de diferite forme si marimi si ma facea sa stau acolo. M-am asezat in mijlocul lor asteptand privirile sa ma ucida cu insistenta lor (era ceva lume care a venit la manastirea de langa cimitir) . Nu stiu ce este in capul meu ... oricum in ultima vreme am avut in cap doar chestii stranii. Si nu stiu daca ma crezi dar de o saptamana incoace eu si niste amici incercam sa o invocam pe Bloody Mery. :) Mda.. pe langa asta m-am apucat de rock. Ce se intampla cu mine??? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am încercat și eu faza cu chematul lui tanti Bloody dar mi s-a făcut frică! :))
      Să-mi spui dacă o vezi în oglindă sau ceva! :-ss

      Ștergere
    2. Mda.. in afara de un televizor aprins singur - ori asta , ori cineva nepoftit a intrat la noi in camera , si alte tampenii nu s-a intamplat nimic... poate fi din cauza ca nu aveam lumanari? :)) =)) Nu am gasit la magazin in ziua aia! Oricum.. baietii care erau cu noi (cu care am incercat sa o invocam) ne-au speriat foarte tare.. :)) au intrat in baie si au batut in usa iar noi credeam ca bat la usa camerei.. cand una dintre noi (fetele) a deschis.. au iesit si au tipat atat de tare incat fetele erau gata sa iasa pe balcon.. eu eram in baia cealalta atunci! :)) =)) Oricum.. dupa m-am dus sa ii felicit pe baieti! :))

      Ștergere
    3. Glumești?? Un televizor s-a aprins singur?? Urăsc asta! Jur că ieșeam din casă țipând! Mai bine o vedeam pe Bloody decât să mi se întâmple o chestie de-asta! :-s

      Ștergere
  2. E dragut cimitirul ala. Nu stiu ce sa zic eu, despre cimitire. Cel de la mine din oras e cam... ei bine... plicticos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Câteodată mai bine plictisitor decât altfel..

      Ștergere

Trimiteți un comentariu