Tăcerea mieilor de Thomas Harris


Această carte mi-a fost oferită de Librăria Online LIBRIS. Mulțumesc mult! Să nu uitați de sutele de cărți în limba engleză pe care le găsiți pe site-ul LIBRIS la un preț mai mult decât accesibil.

- Cine e subiectul investigației?
- Un psihiatru..., doctorul Hannibal Lecter.

Îmi doream ceva nou, o pauză de la fantasy, obișnuitele povești de dragoste sau cărțile de care vorbesc majoritatea oamenilor. Ei bine, n-am auzit nimic de această carte, de curând am aflat că există. Filmul ce-i drept, l-am văzut dar nu a luat din strălucirea romanului. Suspansul a fost pe măsură, poate chiar ceva mai mult decât mă așteptam.
După ce am descoperit cartea, am căutat păreri ale altor persoane care au citit-o. Am dat de comentarii asemănătoarele cu cele asociate romanelor lui Stephen King și asta m-a cam debusolat. Pentru că, sincer, King nu mi se pare regele genului horror sau măcar aproape de titlul „cel mai bun autor” al acestui gen. Așa că nici de la cartea de față nu aveam mari așteptări care să includă fiori de groază sau palpitații. Nu, n-am întâlnit ceva horror, acea stare pe care numai filmele pot să ți-o dea, dar am dat de altceva. De un roman polițist, scris inteligent, plin de surprize și l-aș putea numi și amuzant, depinde ce-l amuză pe fiecare dintre voi.

- (...) De câte ori pe zi te caci? întrebă Alan.
- Ce-ai spus?
- Și iese așa un cârnat luuuuung?

În caz că vă întrebați, tipul, Alan, este internat la un Spital pentru Infractorii Bolnavi Mintal; așa că are o scuză pentru limbajul cu care i se adresează lui Clarice, polițista noastră.
Revenind, Clarice este contactată de șeful secției, Crawford, pentru a vorbi cu un infractor, periculos ce se află în acel spital. Acesta este faimosul Hannibal Lecter, fost psihiatru, acuzat de uciderea și torturarea pacienților săi și nu numai. Clarice îi face o vizită doctorului Lecter și de aici începe uimirea. Categoric mă așteptam la un om nebun, ciudat, rău până în măduva oaselor care a ajuns psihiatru prin cine știe ce metode greșite. Dar nu, Hannibal Lecter, îmi amintește într-o oarecare măsură de Sherlock Holmes. Este inteligent, asta-i clar din deducțiile corecte pe care le face despre Clarice, pe care o întâlnește pentru prima dată; poate fi numit și un om misterios, evitând să menționeze orice lucru legat de viața lui și concentrându-se pe viețile altora - sau.. pe morțile lor. Este exact genul de personaj care ne arată că nu există oameni răi și atât, iar că binele și răul diferă de la om la om. Însă, așa cum este avertizată orice persoană care-l vizitează, doctorul se folosește de această mască a omului inteligent și calm pentru a ajunge la victimele sale, iar autorul nu ne lasă să uităm asta.

- Doctorii au reușit să-i salveze doar un ochi. Lecter era cuplat la aparat în timpul ăsta. I-a rupt femeii maxilarul ca să ajungă să-i prindă limba. Și totuși pulsul nu i-a crescut prea mult, doar optzeci și cinci pe minut, chiar și în momentul în care i-a înghițit femeii limba. 

Da, ați ghicit, Hannibal Lecter este un fel de canibal. Numai că în acest roman, poliția are nevoie de ajutorul lui pentru rezolvarea unui caz destul de dificil. Este vorba de un alt criminal nebun, ce-și omoară victimele, le jupoaie și apoi le aruncă într-o apă curgătoare pentru a-și acoperi urmele. Oribil, nu?
În concluzie, acțiunea este foarte interesantă, eu am încercat să vă dau cât mai puține indicii despre ce se întâmplă și sper că am reușit. Chiar este o poveste pe care trebuie s-o parcurgeți voi, pagină cu pagină. Să-l descoperiți pe Lecter așa cum este el de fapt și să fiți martorii crimelor lui Buffalo Bill, criminalul ce trebuie prins urgent! Hmm.. am menționat de fata căreia i-a fost jupuit scalpul?! Nu, vă las pe voi să descoperiți care-i faza.
Aproape uitasem! Replica pe care nu mă așteptam s-o găsesc vreodată într-un astfel de roman, spusă de Clarice când a găsit un nou indiciu sugerat de doctorul Lecter:

- Ei, Toto, acum nu mai suntem în Kansas.


P.S. Pe scurt pot spune că este una din acele cărți care te fac să zâmbești cu drag atunci când întorci ultima pagină.

Comentarii

  1. Am văzut și eu filmul. La început eram ceva de genul „ce e atât de horror??” și apoi la final eram „odododododo :x:x:x” :))) o să citesc și cartea! nu știam că există :d

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Me too! După ce am terminat cartea m-am uitat iar la el. Și-mi place tare mult că acțiunea seamănă extrem de mult cu cea din carte! :x

      Ștergere
  2. =)))) primul citat e bestial! =))))
    Interesantă recenzia, chiar m-ai făcut curioasă în legătură cu conținutul cărții! :x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și mie-mi place primul citat! :)) Mă rog, conversație mai continuă dar nu puteam s-o scriu pe toată! :D

      Ștergere
  3. Mă bucur mult că ai citit-o!Ai făcut o recenzie super!!La un moment dat ţi-am spus că şi eu am citit-o,şi chiar îmi place cum ai făcut recenzia!:*Nice!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce ingretosat e citatul cu limba :)) ... la film n-am nici un curaj sa ma uit, dar cred ca, cartea am sa o citesc :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Filmul nu e chiar așa de groază, din fericire nu arată faza cu limba, doar povestește despre ea. :))
      Aștept păreri după ce citești cartea! :*

      Ștergere
  5. Si eu am vazut filmul, au ales foarte bine actorii. Mi-ar fi placut sa stiu de ce Lecter avea placerea aceea sinistra de "a manca" oameni, poate cartea clarifica si aspectul asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În volumul ăsta nu spune, poate în celelalte. :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu