Blestemul focului de Chloe Neill

Deși sunt fascinată de vrăjitoare, am observat că majoritatea poveștilor cu adolescente în combinație cu magia nu au fost cine știe ce. Pe mine nu m-am impresionat în mod special așa că nu mai sunt așa de entuziasmată când dau de o carte cu vrăjitoare. Din puținele recenzii pe care le-am citit despre cartea de față am aflat că e vorba de o tipă ce este trimisă la un internat. Sunt sătulă de stilul ăsta, adică numai în internate și școli nu știu de care se pot întâmpla chestii interesante? De ce nu stă un personaj și la bloc? Iar în timp ce vecina îi bate în pereți să descopere că e vârcolac și s-o mănânce?! Original, nu? Dar nu, toate trebuie să se întâmple în același stil care a devenit deja banal, neinteresant.

Nu vreau să vă mint, așa că mărturisesc că de multe ori, în timp ce parcurgeam rândurile cărții, m-am gândit s-o abandonez pentru că nu avea acea sclipire pe care o aștept de la o carte fantasy. În mare, nu e o carte rea, subiectul este oarecum nou, deși decorul îmi este familiar. Mă gândesc că dacă era atât de rea, n-o mai terminam, o lăsam abandonată pe undeva și gata; totuși ceva m-a făcut să continui s-o citesc. Partea bună e că nu regret, nu am nici-un sentiment care să-mi transmită ceva legat de pierderea timpului, așa că - presupun - a avut ea o scânteie care m-a tras, oricât de puțin. Chiar sunt curioasă ce ascunde următorul volum pe care sigur sigur îl voi cumpăra, deci tanti Neill a reușit să mă intrige.

Te-am văzut pe tine și pe Scout și nu am fost singura.
Păzește-ți spatele.

Dacă e ceva ce m-a impresionat la poveste asta e că încearcă să-i mulțumească pe toți. Pe lângă subiectul evident - magia - atinge multe altele cu foarte multă ușurință, firesc.
Personajul principal feminin este Lily, de care-mi place mult. Mai ales pentru că folosește creion negru și are și unghiile negre - în caz că ea e pe copertă. Este adolescenta perfectă pentru decorul în care o aruncă autoarea. 
Deci, s-o luăm pe rând...
Lily locuiește cu părinții ei - profesori de filosofie (?!) - în Sagamore, New York. Frumos până acum, nu? Mai ales partea cu New York-ul! Așa, ai ei află că trebuie să plece în Germania pentru a studia ceva important legat de meseria lor; cum spun ei, este o oportunitate cu care nu te întâlnești decât o dată în viață - iar cum o adolescentă mai are și alte treburi, o expediază pe Lily la Sfânta Sofia, o școală particulară din Chicago. Pe lângă dorul de casă - care va devenit cea mai mică problemă a ei - adolescenta noastră are de luptat cu gașca fițoaselor și cu regulile Sf. Sofia care nu sunt chiar puține și nici foarte drăguțe. Dar apare Scout - una din colegele ei de apartament - care aduce sarea și piperul. 

„- Îți plănuiești evadarea? a întrebat fata cu lac negru pe unghii și cercel în nas, stând în pragul ușii.

Ei bine, să fii eleva cea nouă și să dai de o persoană ca Scout este noroc pur. Pe lângă faptul că e amuzantă și sociabilă mai are și secretele ei întunecate. Apropo, numai eu mă gândesc la Scott din X-Men când îi pronunț numele? Anyway, când vine vorba de băieți se pune foarte mult accentul pe ochi din câte am văzut. Jason și ochii lui albaștrii (!!!!) sunt atracția principală. Dar ce se întâmplă când ochii aceia albaștrii devin galbeni, ca de pisică? Sau când Scout este dată dispărută, după ce camera ei este găsită într-o super-dezordine? Ca să nu mai întreb ce legătură au păriții lui Lily cu toate astea?
Acestea de sus, sunt întrebările care au ca răspunsuri motivele pentru care această serie promite a fi una interesantă.