Jurnalul unui puști I-IV

Știu că nu m-am mai ocupat de rubrica „Proaspăt scoase din colet” dar am avut o problemă cu poșta - ăsta este și motivul întârzierii premiilor celor care au câștigat (scuze!) - dar, ieri se pare că tanti de la poștă și-a revenit din ce avea ea și s-a întors în sfârșit așa că am pus mâna pe câteva colete care mă așteaptă de două/trei săptămâni. În unul din ele, se aflau cele patru volume din stânga.

Sincer, după ce am auzit chestii de genul „o serie ce va ajunge din urmă Harry Potter” mă așteptam să dau de Dumnezeu pe Pământ. Dar odată ce m-am apucat de citit, m-am întrebat dacă oamenii care au comparat Harry Potter cu această serie au citit-o pe prima menționată. Nu pot s-o spun drăguț, zău, nu există grad de comparație între cele două așa că tare-aș aprecia dacă cei care comentează despre literatură n-ar mai compara cărțile între ele. Dacă ai o părere bună sau proastă, folosește-ți cuvintele și spune-o, nu compara cartea x cu cartea y pentru că e posibil să jignești ambii autori din motive știute numai de ei, sau destul de evidente și pentru restul. Cum e și normal, fiecare autor vrea să fie unic și să șocheze prin propriile idei, iar comparația nu ajută la nimic.

Revenind la Jurnalul unui puști, sunt nițel dezamăgită. De fapt, dacă stau să analizez tot ce-am citit în cele patru volume, realizez că nu am găsit nimic din ce căutam. E adevărat că seria se adresează unor cititori ceva mai mici, dar este ridicată în slăvi datorită umorului, care mie mi s-a părut aproape inexistent. Okay, sunt și glume bune dar majoritatea sunt seci și nu-ți oferă decât suspiciune.
În mare, nu pot să spun că a fost o pierdere de timp pentru că am citit toate cele patru volume în două zile ceea ce-mi arată că mi-au plăcut cât de cât. Și - înainte să aruncați cu roșii - chiar m-am regăsit în multe întâmplări prin care trece Greg dar nu mi-a plăcut atitudinea lui față de Rowley, care este cel mai bun prieten al lui. Pot spune că asta a fost partea care m-a deranjat. Practic, Greg se folosește de Rowley pentru că cel din urmă este ceva mai tăntălau; dar tot sunt cei mai buni prieteni. La capitolul ăsta Greg mi se pare cam al dracu, dar dacă Rowley suportă, treaba lui. Cât despre Rodrick, fratele mai mare a lui Greg, mi se pare cel mai normal din toată seria. Chiar dacă este ca un ghimpe-n coaste, pare ceva mai apropiat de adolescenții din ziua de azi. 
Cartea asta scoate în evidență diferențele dintre copii și adolescenți. Mi-am amintit cu plăcere de clasele I-IV în care cei mari V-VIII mi se păreau răi și parcă nu aveau nicio legătură cu universul nostru infantil. Plus că erau mereu agitați și nu aveau pic de răbdare. Exact așa sunt și adolescenții din această serie și chiar mi-a părut rău de cei mici care trebuie să le suporte toate măgăriile. Era să uit, copiii precum Manny, fratele mai mic al lui Greg, trebuie evitați (nu spun mai multe, descoperiți voi)!

În concluzie, ținând cont că e vară, Jurnalul unui puști merge foarte bine în timp ce stați pe plajă sau pur și simplu vă ascundeți de căldură sub un copac, la umbră. Chiar dacă nu veți da de ce vă așteptați, vă va face plăcere să citiți seria. Pe mine nu m-a impresionat prin umor - de exemplu - dar a recuperat teren la alte capitole. Așa că, oricâte aș fi spus mai sus, eu o recomand. De ce? Pentru că toți apăream în ea. :)