No love.

Încerc să nu fiu atât de previzibilă pe cât mi-aș dori, ținând cont că de subiectul următor depind următorii doi ani.
Am tot vorbit despre karma, dar nu am spus nimic despre superstiții. Da, sunt o maaare superstițioasă. Poate pentru că viața e mai ușor de înțeles așa, poate pentru că par mai întâlnite decât miracolele divine. 
Revenind. Ziua de mâine va fi ca un fel de bază; orice se va întâmpla mâine voi interpreta ca un semn. De ce? Pentru că anul trecut, în aceeași zi, baza a lipsit, iar orice plan aveam eu - bun sau prost - s-a dărâmat fără pic de jenă. Nu am putut interpreta nimic, datorită persoanelor - multe nene! - care au luat partea la respectivul plan, dar mâine apelez la verde-n față. Sper, să nu lipsească fața. Dacă lipsește, mă opresc definitiv - voi apela și la ștergerea rubricii „Azi am vrut să-ți spun că...” dacă va fi nevoie; sau voi găsi un alt personaj central. De fapt, ultima variantă îmi sună mai bine, pentru că m-am atașat pe rubrica asta în tot acest timp. Și până la urmă cât de greu o să fie?! M-am abținut eu toată vara, reușesc și mai departe. Nu? 

P.S. Hmm.. a fi sau a nu fi?! Asta e-ntrebarea..