Bewölkung

Să zicem că nu-mi place să joc la loto. Că nu am încredere în vânzătorii ambulanți care te pun să alegi un plic în care se presupune că este scris viitorul tău. Că nu cedez tentației de a citi horoscopul din alt motiv decât amuzament și curiozitate. Că niciodată nu am apelat la ghicitul în cafea. Dar, atunci când dintr-o simplă întâmplare toate îți indică aceeași idee, începi - conștient sau nu - să crezi în iluzii.
Să presupunem că facem partea din categoria care joacă la 6/49. Jucăm de patru ori și pierdem de cinci - în cazurile bune. Așa că, din motivul mai sus menționat și altele cât de poate de existente, renunțăm. Chiar și atunci când toate numerele de potrivesc, le ținem pentru noi, refuzăm ideea că am avut dreptate, că am câștigat și așa.. pierdem.

Știu că aș fi putut să nu o las să se așeze lângă mine. Aș fi putut aștepta până când el ar fi venit și aș fi descoperit cine este posesorul ghiozdanului negru, ce a apărut misterios lângă geanta mea. În momentul de față prefer să mă gândesc că „așa a fost să fie” și că mai am doi ani la dispoziție să îmi găsesc norocul printre băncile acelea melancolice, vechi, suporturi perfecte pentru ghiozdane misterioase.

Posibil ca mâine să nu mi se mai pară important, să uit, să ignor, să îmi găsesc alt subiect. Dar azi, ai fost clar centrul... centrul.
Pe mâine! :)