Jurnalul lui Bridget Jones de Helen Fielding

Nu sunt multe cărți pe care mi-am dorit să le citesc și n-am reușit să dau de ele, dar, din păcate, Jurnalul lui Bridget Jones a fost una din aceste cărți. Cel puțin atunci când o tot căutam eu, nu mai era în stoc pe nicăieri; nu știu cum mai e situația acum. Cert e că era pe lista „nu o voi mai citit niciodată pentru că n-o găsesc”.

Din fericire G. a găsit-o pe rafturile bibliotecii și mi-a împins-o în fața ochilor ca pe o carte oarecare, neștiind că este mai mult de atât. De multe ori am vrut să văd filmul, am tot dat play și l-am oprit după câteva minute gândindu-mă că cine știe cum o să fac rost de carte și-o să regret că am văzut ce se întâmplă între paginile ei. Bine am făcut! Acum câteva zile vorbeam cu F. și îmi spunea cât de mult se potrivește filmul cu acțiunea cărții. Zău.. această carte chiar trebuie citită fără să știi absolut nimic din ea - este genială!

Hmm... Bridget Jones este acea femeie realizată și parcă totuși nu, cu o mamă cicălitoare și băgăcioasă care decide să-și trăiască tinerețea la bătrânețe, cu un șef ușor afemeiat dar irezistibil. Ei bine, amestecați toate astea și o să iasă un roman pe care ar trebui să-l citească orice femeie.

Helen Fielding atinge un subiect tabu - singurătatea la o vârstă la care toți și-au găsit deja perechea ideală. Și sigur știți cum e. Atunci când toate cunoștințele voastre au pe cineva și vă privesc ca pe un monstruleț ciudat și singur care are nevoie neapărat de un iubit/o iubită. Mai mult decât atât, de multe ori încearcă să vă prezinte diverși indivizi care mai de care mai ciudați. Dacă ați trecut prin asta, sigur cartea de fața va deveni preferata voastră pe o perioadă nelimitată.
Pe lângă realitatea cu care ne servește fără ocolișuri, fără clișee, Helen presară umor în fiecare situație penibilă - sau nu. Spun „sau nu” pentru că, în locul lui Bridget oricine s-ar simți ca de pe altă planetă, dar, din rolul cititorului sau al privitorului obiectiv, lucrurile nu mai par așa urâte. Cred că asta este și ideea cărții de a arăta cum oamenii se schimbă atunci când și-au găsit perechea.

Dar dacă ar fi un lucru pe care mi-ar plăcea să-l subliniez după ce am citit cartea, acela ar fi că degeaba ne facem nenumărate planuri, toate se vor întâmpla pe dos, dar ne vor plăcea mai mult așa.
Nu mă împiedică nimic să vă fac un scurt rezumat dar nu vreau. De data asta va trebui să mă credeți pe cuvânt și să cumpărați/împrumutați cartea fără să știți ce presupune ea mai exact. Desigur, există Google dar sfatul meu e să nu căutați informații, doar citiți-o! :)