Midnight is for regrets

- Trebuie să recunosc că a ținut mai mult decât mă așteptam.
- Da, și pe mine m-am uimit.
- Anna, o să-mi lipsească sentimentele.
- Sentimentele nu duc la nimic bun.

Revin la filosofia cu timpul care nu rezolvă nimic. De fapt, timpul ne lasă pe noi să încercăm fiecare viziune asupra vieții care ne trece prin cap. Iar noi, biete ființe rătăcite, încercăm fiecare variantă, ne contopim cu fiecare personalitate ce pare a fi a noastră, dar nu este.
Mulți insistă pe ideea cum că oamenii se pot schimba; și nu-i mai contrazic. Cu greu - sau nu - se pot schimba dar nu pentru mult timp. Obișnuința face regulile la acest capitol și nimeni nu le poate schimba, poate tocmai pentru că nimeni nu-și dorește.

- Dar cum de tocmai acum te-ai trezit?
- Știi doar că îmi place să dorm. Că opresc ceasul de fiecare dată când sună.
- Dar de data asta a fost diferit.
- Nu, de data asta a fost totul cenzurat.
- Poate pentru un timp, dar te va urmări toată viața.
- Nu aș paria pe asta.
- Anna, nu încetezi să mă uimești.
- Nici nu mi-am propus.

Pe lângă toate astea, cu comentarii sau fără, C. spune că i-a fost dor de mine și că nu-mi stătea bine măicuță - astea puteam s-o spun și eu acum ceva timp. Posibil să fie toamna de vină, sau doar plictiseala față de drăgălășenie dar gata cu cea nouă, este mult prea complicată. Cea veche revine în lumina reflectoarelor - unde îi este locul.

- Anna, ești așa de rea.
- Mi s-a mai spus. ;)

P.S. Nu, nu retrag ce am spus până acum. Chiar mi-a părut rău, chiar mi-am cerut scuze, chiar mi-a păsat, chiar am încercat pentru că așa am simțit atunci. Observați că toate sunt spuse la trecut? I can learn to live with guilt. I don't care about being good.