Smoke veils the air like souls in drifting suspension

Probabil ești numai în mintea mea ce tânjește după gustul  tău amar, dar bun. 
Cercetând locul, nu găsesc niciun motiv pentru care te-ai putea afla aici, dar știu că ești viclean, știu că apari când mă aștept mai puțin.
Și închid ferestrele, trântesc ușa, arunc romanul vechi, pe care-l citeam înainte să mă deranjezi, undeva pe o pătură și mă așez pe pat. Stau nemișcată sperând să-ți surprind o mișcare, oricât de mică. 
Nu te poți controla. Asta nu ar fi chiar vina ta, dar în mare, și ție îți place. Oamenii se joacă des cu tine, pentru că îi lași, te-aș numi chiar flexibil dacă n-ar suna atât de ciudat.
Știu sigur că nu vii din hainele mele, pentru că ieri am stat la o terasă, dar afară. 
Mi-a fost dor de tine oricum, de felul in care-mi inunzi nările și nu mai ieși, de mirosul tău puternic și de felul în care-mi aduci aminte de oameni ce-au plecat de mult...