Avem: zi de duminică + motan somnoros + operă de artă

Faptul că acest weekend prelungit se termină cu o ploaie liniștită mi se pare perfect. Trei zile. Trei zile în care am avut impresia că timpul trece altfel. Parcă am găsit timp pentru toate, pentru prea multe și totuși, uitându-mă în urmă, n-am făcut nimic. Asta până mai devreme când mi-am dat seama că mai am câte ceva de făcut și totuși sunt încă într-o stare de lene continuă.

Mă uit în pat și pe lângă motanul negru care toarce încet, ochii îmi sunt atrași de coperta albastră a cărții Chic. Chiar dacă genul ăsta de literatură mi s-a părut întotdeauna bun de citit vara, poate pe plajă, la o limonadă, se pare că și pe ger e destul de captivant. Cel puțin Sam Jones nu se lasă intimidată de câteva grade cu minus. Probabil voi reveni cu o recenzie zilele astea. Dacă nu, va trebui să mă credeți pe cuvânt.

După cum puteți observa, blogul a devenit Crăciunistic. Într-un fel mi se pare prea devreme, dar o parte a creierului meu nu încetează să întrebe „Așa și? Crăciunul poate fi în fiecare zi.” - mai greu de realizat partea cu fiecare zi dar ați prins voi ideea. Nu-i așa că tot ce ține de iarnă e drăguț? Săptămâna care vine  va ajunge și coletul de la Moș Nico. și anume cărțile comandate de Black Friday. Abia le aștept! Apoi, va trebui să mă gândesc la cărțile pentru Crăciun. Copiii. Trebuie să ne iubiți.

Motanul meu tocmai s-a întins, scârțâind drăguț ca de fiecare dată. Sunt topită. Aici este o poză cu specimenul făcând ceea ce face el 23/24 - trebuie să-l laud și să vă mărturisesc că se pricepe ca nimeni altul. Pentru că tot intră în cadru, cartea care vă tratează cu spatele este Eve. Frumoasă carte! Originală aș putea spune - m-a surprins într-un mod plăcut. Regret că am amânat-o atât și acum abia aștept să pun mână pe următorul volum! Căutând poza cu minunatul pisoi, am dat peste o operă de artă de pe vremea când avusei rubeolă. Aici se află și acesta - că doar e o țară liberă, toată lumea poate să se laude. 

Atât pentru seara asta. Mâine e luni și nu-mi place ideea. Chiar dacă am intrat în starea aceea în care tot ce contează e că vine vacanța, parcă mai e 0,01% stres în mine. Hm.. trece cu timpul, n-am fost făcută pentru așa ceva, sunt prea comodă. ^^