Lives are snowflakes - unique in detail

- Ninge Ella, ninge cu fulgi imenși.
- Probabil nu se va așeza.
Mă așez lângă el, la fereastră și privesc afară. Strada este acoperită de un covor alb, strălucitor.
- Ella, zăpada este frumoasă, pură.
- Sigur, cum spui tu. Nu ești obligat să ieși pe vremea asta.
- Nu, nu sunt, dar ies de plăcere. 
Îmi mut privirea de la fulgii ce dansează nestingheriți și îmi trag pătura pufoasă și mov pe umeri. Mă gândesc la vorbele lui în timp ce-l privesc. Este atât de fericit - fascinat de tot ce se întâmplă afară. Adevărul e că orice aș spune eu nu pot fura din frumusețea oferită de zăpada așezată pe luminițele din bradul de afară, sau eleganța cu care natura își îmbracă rochia albă, superbă - așa cum obișnuiam să-i spun când eram mică. Mă întind după geacă și mânuși observând cum el mă privește în tăcere uimit.
- Ce faci?
- Ce ți se pare că fac? Mă bucur de moment. Hai afară! Fac pariu că nu mai știi să faci un om de zăpadă