Năluca și Năucul de Stacey Kade

Altă carte pe care am amânat-o fără un motiv concret până când am ajuns la momentul „acum ori niciodată” și am început s-o citesc. Spre surprinderea mea am găsit o acțiune interesantă - nu prostească și pentru copilași acum aveam impresia inițial - la care iau parte personaje plăcute - majoritatea, pentru că multe păreri de schimbă pe parcurs.

Pe cât de luminoasă și drăguță este coperta, pe atât de plin de întuneric este conținutul. Chiar dacă tanti Stacey pune o mare parte din întâmplări într-o lumină amuzantă, părțile emoționante nu întârzie și ele să apară. 

Avem una bucată fată populară, Alona, care încă de la început îmbrățișează un autobuz cu tocilari (tocilari fiind cuvântul de bază) și moare. Desigur, ca în orice carte fantasy asta nu este o problemă pentru că Alona se trezește foarte ușor în rolul de fantomă. Acum, sunt sigură că mulți dintre voi s-au gândit la viața de după moarte și dacă rămânem pe aici sau ne ducem și totul de termină de parcă nici n-ar fi fost. Ei bine, dacă ați rămâne să bântuiți pe-aici, nu ați fi curioși ce spun prietenii sau cine vă duce lipsa, cine lansează zvonuri, cine.. orice legat de voi? Eu zic că da - și așa face și draga noastră regină a balului. Metoda perfectă prin care descoperă că toți prietenii ei au stat pe lângă ea numai pentru popularitate. Asta vine ca un șoc, nu-i așa? În timp ce trece prin câte-un zid/ușă/gard/copil, Alona descoperă ca ciudatul îmbrăcat în negru o privește râzând de situația ei. Nu ar fi neapărat o problemă dacă ea nu ar fi moartă și legile normalului spun că nimeni n-ar trebui să o vadă. Corect?

Răspunsul nu mai contează pentru că ajungem la partea unde avem una bucată ciudat îmbrăcat în negru, numit Will Killian. Pe lângă faptul că este considerat ciudat datorită stilului său, începe să fie considerat și nebun - de obicei cele două vin la pachet - pentru că (ghiciți ce) vorbește singur. Sau cel puțin asta văd - sau ar trebui să spun „nu văd” - cei care nu știu de talentul sau darul ciudățelului nostru și anume că poate să vadă și să audă morții. Ținând cont că nimeni nu știe acest gingaș secret, vă dați seama cum stau lucrurile cu cei care îl cred nebun. Când vine vorba de o situație de genul, trebuie să fie vorba și de un doctor care insistă asupra internării și un părinte, sau ambii (în cazul de față numai mama) care să încerce să își protejeze copilul sperând ca totul să fie bine. Era să uit de fantoma care dă startul petrecerii, în cazul nostru, Alona.

Ceea ce mi-a amintit mie această carte, este că fie ea fantasy sau nu, o poveste nu este niciodată construită numai din genul căruia îi aparține. Fie că e vorba de vampiri, istorie, drame sociale sau altceva asemănător, cât cuvintele ce sunt așternute în acel roman îți transmit ceva și îți influențează starea, eu zic că merită parcurse. Dar asta nu puteți testa decât pe propria piele. :)