Quite content

- Ca să-nțeleg, planurile pentru acest an sunt complet neatinse de trecut?
- Sigur bătrâne, ce poate fi atât de greu de înțeles?
- Imaginează-ți cât de greu trebuie să fie de realizat din moment ce sunt înțelese cu mare dificultate.
- Nu, nu sunt. Mai știi ce mi-ai spus în primele dăți în care m-ai văzut? Dacă-mi doresc, orice e posibil și acum îmi doresc.
- Mult noroc atunci!
- Nu cred că o să am nevoie, știu că de data asta o să reușesc. O să mă gândesc numai la mine și la ce am eu nevoie, anul ăsta fac o pauza de la viețile pline de probleme ale altora.
- Și dacă nu-ți ies planurile? Dacă te trezești iar în junglă sau abandonată în mijlocul zăpezii? Cine te va scăpa de astfel de probleme?
- Nu mă voi intersecta cu astfel de probleme, ele nu mai există de mult - nu-ți fă griji pentru mine.
- Să știi că nu mă poți împiedica să-mi fac griji copilă. Gândește-te la ce am vorbit până acum. Câți de „nu” ai rostit până acum și câți vei mai rosti? Îmi doresc să ți se îndeplinească dorințele și să te știu împlinită, dar deocamdată ești în momentul în care totul este posibil, și asta nu e rău, e tragic. E deja miercuri copilă și nu te-ai apucat să-și construiești viitorul..
- Sau poate l-am construit deja dar nu a avut loc deschiderea.
- Ar fi frumos, într-adevăr magic, dar e și adevărat?
- Promit că te voi chema bătrâne, la deschidere, promit. Te voi lăsa să fii tu cel care taie panglica ce-mi înconjoară viitorul. Dar până atunci trebuie să ai încredere.
- Am.