Vampirații într-o postare oarecare

Chiar intenționam să vin cu o recenzie azi. Aseară am terminatul primul volum din „Vampirații” și de atunci până acum am încercat să-mi găsesc cuvintele pentru a scoate în evidență cât de mult mi-a putut plăcea. Însă, Omul Negru a sosit, cuvintele tot n-au venit. Așa că, într-o postare oarecare, cum ar fi aceasta, vă voi spune - vă spun - că la baza acestei serii stă o idee genială. 

Avem una bucată vampir și una bucată pirat. După cum spune și titlul cărții, acest amestec bizar duce la descoperirea vampiraților. Pot spune cu o tonă de sinceritate, că vampirații lui Justin Somper îi pun în umbră pe mulți vampiri drăguți și sexy care se îndrăgostesc de liceene - părerea mea. Poate fi vorba și despre felul cum arată - țin să menționez că Lorcan Furey este my future husband - dar nu numai aparențele construiesc intriga și te fac să rămâi pe corabia lor mult timp după ce ai închis una dintre cărți - thanks God că sunt mai multe! Este vorba de felul cum ne este prezentată lumea piraților, modul în care aceștia își tratează armele și cum le folosesc cu o eleganță surprinzătoare; sentimentele pe care le au unii pentru ceilalți și nu în ultimul rând, dragostea pentru mare și aventură.

Nu este vorba despre un roman cu descrieri complicate, este vorba despre noutate. Justin Somper, reușește prin cuvinte simple, scrise lăbărțat, să te atragă într-o lume străină din care nu vei mai vrea să pleci vreodată. Nu pentru că personajele sunt drăguțe, nu pentru că te visezi un vampir - ci cu simplul motiv că te simți atras de poveste în sine, sperând să nu se termine vreodată. Acum, după ce un volum s-a dus, amân citirea celorlalte din unicul motiv că nu vreau să ajung la final. Nu știu dacă au apărut toate cărțile din această serie și la noi, pentru că avem obiceiul ăsta - dar asta nu ar fi chiar o tragedie, nimic ce site-urile care dețin cărți din străinătate nu pot rezolva! ;)

Acum, am spus că e o postare oarecare și chiar asta este - deși nu pare deocamdată.
La fiecare început de an ne facem planuri despre ce am vrea să realizăm, apoi vine partea mea grea - uneori inexistentă - în care trebuie să începem construirea viitorului pe care ni l-am imaginat. Eu nu am cine știe ce idei pentru anul ăsta, numai că vreau să învăț să recunosc calitatea și să investesc în ea. Zilele trecute am făcut puțină ordine și mi-am dat seama câte lucruri nefolositoare și luate numai pentru că arată interesant, am. Așa că, trebuie să schimb ceva la capitolul ăsta.

Chiar dacă postarea asta s-ar fi potrivit mai bine pe 1 ianuarie, merge și acum. Anul ăsta trebuie să fiu mai cumpătată.