The bastard is going to affect me whether I like it or not

- Ai avut vreodată impresia că renunțând la o iluzie cât de mică, o să te pierzi complet?
- Copilă, lumea ta e ușor de modelat, iar și iar. Probabil am trecut și eu prin etapele astea cândva, dar acum am învățat să nu mă mai pierd, iar dacă totuși aș greși un singur pas, pierzându-mă, m-aș bucura de călătoria până la regăsire. Înțelegi ce spun? 
- Dar asta este perspectiva ta de om care a trecut prin lucrurile astea, spune-mi ceva care să mă ajute acum. Nu-mi compara tinerețea cu „pe vremea mea..”. Spune-mi ceva ce aș putea face, ceva concret cu rezultate imediate. 
- Măcar știi ce vrei... Uite Ella, nimic nu mai e concret, cu atât mai puțin rezolvarea problemelor tale. Nu vezi? Suntem în martie și ninge. Ne-am petrecut Crăciunul uitându-ne la asfaltul complet uscat și probabil ne vom petrece Paștele făcând oameni de zăpadă. Normalul nu mai există draga mea.
- Și eu ce ar trebui să înțeleg din asta? Că trebuie să-mi scot iar hainele groase, dar posibil să fie un efort făcut degeaba?

- Ce vrei acum Ella?
- Mai mult timp pentru o incertitudine. 
- Să spunem că-l primești. Să spunem că nu o să mai fie vorba decât de împliniri. Cum ar fi?
- Fără sens.
- Poftim?
- Știu bătrâne, mereu am știut. Nici de acum înainte nu voi uita, numai că nu-mi pasă. Crezi că nu am reușit să-i citesc personalitatea? Crezi că i-am lipit pe față masca unui Făt-Frumos și mă încăpățânez să o las acolo? Nu. Știu exact cine e, și mai mult de atât, știu cine voi fi eu lângă el.
- Te-aș întreba mai multe, dar nu cred că îmi vei spune - mă limitez la o întrebare mai simplă: îți place tot ce vezi?
- Nu, urăsc tot ce văd dar într-un fel în care pot iubi ceea ce e posibil să nu văd încă.