Dragă copilă,

M-am bucurat sincer când am primit scrisoarea ta. Așa cum ți-ai permis să mă jignești - dar nu în adevăratul sens am cuvântului - îți voi spune că te credeam destul de dificilă; deja mă gândeam prin ce moduri ți-aș putea cere o scrisoare cât mai curând. Una peste alta, m-am bucurat mult. M-ai surprins într-un mod plăcut. Ceea ce nu este chiar îmbucurător este starea ta legată de S. - mi-ai ușurat situația, nu mai trebuie să-i spun mereu „el”. Nu aș vrea să mă repet sau să-ți dau sfaturi din rolul celui care se uită de pe margine și  pentru care renunțarea la această iubire fantomă este singura soluție. În același timp nu vreau să te mint și recunosc că-mi este greu să-mi găsesc cuvintele potrivite care să alcătuiască sfaturi bune, gândite.

Simt că dacă ți-aș spune că nu știu ce ai putea face mai departe, te-aș dezamăgi. Îmi amintesc nenumăratele ședințe la care mi-ai spus că te aștepți ca eu să am mereu un răspuns pregătit. O să-ți spun un secret: și eu mă aștept întotdeauna ca tu să ai cuvintele la tine. Știu că dai sfaturi bune, știu că întorci o situație pe toate părțile înainte să oferi un verdict pentru că ești atentă la detalii. Dacă mă întrebi pe mine, câteodată le lași să cântărească prea mult. Probabil tocmai îți repeți în minte cum detaliile fac diferența iar cine a spus asta nu putea să vorbească degeaba. E adevărat dar nu e o regulă ușor de aplicat. Poate situația ta e chiar excepția care o întărește. Una peste alta, ce ai face tu dacă o persoană pe care o cunoști și de care-ți pasă (asta e partea cea mai importantă) ar veni la tine cu o situație ca a ta, pentru un sfat? În esență ar trebui să fie cel mai ușor dar și cel mai greu lucru. Principalul tău avantaj fiind cunoașterea detaliilor numai că este și cea mai mare piedică. Mai știi când vorbeam de extreme și cum tu niciodată nu poți să fii la mijloc pentru că asta mi-ar face meseria atât de ușoară încât nu aș mai fi plătit? Ei bine, încearcă să-l contrazici pe omul care a spus că noi suntem cei mai mare critici ai noștri. Ar putea veni ca un fel de test. Gândește la rece dar nu rămâne în ice age, nu ne-am dori asta.

Desigur, vreau totul amănunțit în următoarea scrisoare, apoi promit să-ți trimit părerea mea plus un sfat studiat la cald, poate așa o să încropim ceva tocmai bun de pus în aplicare! În aceeași măsura ca multe alte persoane, nu pot să-ți ofer iluzii. Nu vreau. Nu le văd rostul și nici cantitatea de ajutor pe care se presupun că o pot oferi - în special pe termen lung. Uite unde te-au adus pe tine copilă. Ești leșinată după fantome prăfuite când ai putea să faci orice altceva cu timpul tău - cât îl mai ai. Știi momentele când se adună o groază de lucruri pe care trebuie să le faci și te simți strânsă din ce în ce mai tare de timp dar în același timp realizezi că starea asta, momentul în care nu mai ai timp nici să respiri, la un moment dat va trece?! Regret să te dezamăgesc, dar odată cu trece timpului momentele de genul acesta își vor lăsa amprenta din ce în ce mai mult asupra ta. Crede-mă nu vrei asta. Te seacă. Din păcate sunt dispus să-ți spun că nu ești departe de un deznodământ dezastruos. Nu spun asta pentru că nu ai dreptate în unele privințe în ceea ce-l privește pe S. ci pentru că nu faci nimic pentru a-ți dovedi că ai ghicit corect.

Înainte să mă întrebi dacă printre aceste rânduri se află sfatul meu gândit la cald, îți voi spune că nu. Sunt pur și simplu gânduri care mi-au venit în timp ce mă gândeam la problema ta. Cum am spus, primul sfat pe care vreau să-l asculți este chiar al tău. Încă o dată, vreau să te gândești bine, foarte bine. Să nu lași niciun moment neamintit și în niciun caz să nu găsești scuze sau să înflorești posibilități. Vreau realitatea crudă. Vreau să te aștepți la ce e mai rău pentru a simți fericirea la cote maxime atunci când va apărea. Pentru că sunt sigur că își va face apariția.

Sunt conștient de felul în care sună tot ce ți-am spus și de faptul că există șansa de a nu înțelege acum totul dar vreau să ai încredere în gândurile unui bătrân-tânăr. Până acum nu cred că ai avut de pierdut - decât când te-ai încăpățânat să demonstrezi chestii banale pe care cu timpul le-ai pierdut din vedere.

Crede copilă! În tine și nu în el. Peste nu foarte mult timp o să devină doar o amintire.

bătrânul.