One man's darkness was another man's daylight

Știu, tot zic ceva de o recenzie. Chiar mai devreme am vrut să mă apuc de ea și în timp ce eram în căutarea imaginii perfect cu coperta am descoperit că nu există așa ceva. Fie sunt prea mici, fie sunt neclare, fie au pe ele numele unui site, fie sunt mici, neclare, cu numele site-ului pe ele. Așa că am renunțat la o recenzie în adevăratul sens al cuvântul și m-am decis să vă spun doar că mi-a plăcut foarte mult! 

„Să mori frumos” de Peter James. Romanul polițist despre care tot vorbesc de câteva postări încoace. Cum l-am terminat am început să caut și alte scrieri ale sale și am fost profund dezamăgită să găsesc doar câteva și majoritate cu stocul epuizat. În aceeași măsură, mă oftic pentru că oricât aș vreau eu sau nu, tot trebuie să înapoiez cartea bibliotecii și apoi să realiez că nu e a mea. Urât sentiment - mă alin cu gândul că e în siguranță.

Peter James este genial! Știe cum să îți încețoșeze mintea fără să ți-o încarce cu detalii neimportante. Capitolele sunt relativ scurte și nu te poți plictisi. Chiar dacă povestea decurge pe mai multe planuri, unul din perspectiva poliției iar celălalt din perspectiva victimelor ce-și așteaptă eroii, nu ajungi la un moment dat să spui că îți plac mai mult relatările unei anumite părți. Eu una apreciez mult acest lucru la un scriitor. Să știe să își pună personajele în valoare atât de bine încât să vrei să le afli poveștile oricât de diferite ar fi. Alt lucru care mi-a plăcut mult a fost că în anumite capitole ale cărții, dacă ești atent, poți lega cu anumite indicii și ajunge la un rezultat pe care-l vei descoperi a fi corect după alte câteva pagini. Nu înțelegeți greșit, suspans este destul, poate la sfârșitul unor capitole prea mult, dar reușind să faci pe detectivul și apoi să afli că ai dedus corect anumite lucruri - fie ele cât de mici - te face să simți că aparții. Parcă ai fi acolo lângă detectivul Roy Grace și i-ai putea spune ce ai aflat nou. Desigur, misiunea nu este ușoară. Chiar dacă aflăm de la început numele criminalului, până la final nu se termină cu: „și dacă scapă?”. Numărul paginilor nu este unul uriaș dar nici câteva nu sunt, iar faptul că nu ai timp să te odihnești între capitole pentru că se leagă atât de bine, spune multe.

Cam așa arată „aproape recenzia” pentru un roman polițist pe care îl recomand cu drag, mai ales împătimiților genului. Enjoy!