Copilul german de Camilla Läckberg

Cunoscuta librărie online, Libris, mi-a oferit și luna aceasta șansa de a citi o carte genială! Mulțumesc frumos! Nu uitați de miile de cărți în limba engleză pe care LIBRIS vi le pune la dispoziție.

Îmi era dor de o întâlnire cu stilul inegalabil al Camillei Läckberg, prezent în fiecare carte a sa. Nu contează câte romane polițiste o să tot citesc, nu cred că voi mai găsi un autor sau o autoare care să-și verse cu atâta măiestrie talentul în fiecare rând scris. Ca o certitudine de început, Camilla Läckberg îmi este cea mai dragă autoare.

Pe lângă motivele evidente precum suspansul mai mult decât prezent și personajele de care eu una nu m-aș mai despărți, de data aceasta crima a fost învelită bine în motive legate de holocaust. Nici că puteam găsi o carte care să-mi fie mai potrivită.

Oamenii au capacitatea de a învăța din greșeli; cum ar fi începerea unui roman al Camillei Läckberg înainte de culcare - sau și mai rău, încăpățânarea de a spera că această carte se poate citi cu răbdare, în timp. Nimic mai neadevărat. Îți mănâncă nopțile cu o poftă nebună, iar după ce prinzi răsăritul din ce în ce mai des, te gândești cui ar trebui să-i ceri despăgubire pentru orele tale prețioase de somn. Oricum, sunt gata să ignor această greșeală și să mă afund în următorul volum al seriei Fjällbacka - dar nici până în momentul de față nu m-am putut hotărî dacă Copilul german a înlocuit Prințesa ghețurilor sau sunt amândouă volumele la fel de extraordinar de bune (exprimare de baltă)!

Încă un roman scris inteligent ce subliniază de nenumărate ori pe parcursul desfășurării acțiunii, greutatea riscului și puterea acestuia de a tulbura liniștea oricui și-l asumă, mai devreme sau mai târziu. Limitele umane sunt exploatate pe cât posibil, așa cum sugerează și întrebarea ce ne întâmpină încă de pe copertă: Până unde poți merge ca să ascunzi adevărul? - și răspunsul vine după un rând lung de teorii ambigue dintre care, la un moment dat răsare soluția cea mai neașteptată.

Totul începe atunci când Erica găsește printre lucrurile mamei sale o medalie nazistă și o cămășuță murdărită de câteva pete roșiatice - presupuse urme de rugină ce de dovedesc a fi de sânge. Lângă aceste două obiecte ce stau la baza suspiciunilor din ce în ce mai numeroase ale Ericăi, aceasta găsește și câteva vechi jurnale. Rolul acestora ar trebui să fie tocmai oferirea răspunsurilor, dar pentru că Elsy umplea pagini întregi cu detalii banale despre viața de zi cu zi, informațiile sau indiciile ajutătoare ies cu greu la suprafață. Pentru a afla mai multe despre tinerețea mamei și în special despre motivul pentru care aceasta păstrase atât cămășuța cât și medalia, Erica îi face o vizită lui Erik Frankel - bătrânelul pasionat de istorie și într-o oarecare măsură, obsedat de holocaust și nazism. Medalia ajunge la Erik în iunie, așteptând să fie analizată și stoarsă de informații.

Din păcate, acest lucru nu se mai întâmplă deoarece după câteva luni de liniște completă în casa Frankel - unde Erik locuia cu fratele său Axel - este descoperit „un paradis pentru gângănii și larve” ce nu mai poate fi numit om - un cadavru înconjurat de muște moarte. Poliția anunță bazându-se pe generațiile de larve găsite, că Erick - evident - a fost omorât prin luna iunie. De aici multe par legate cu ață albă, iar cercetările devin din ce în ce mai complicate din simplul motiv că pasiunea obsesivă pentru nazism îi adusele mulți dușmani cu timpul iar fiecare pare să aibă o contribuție la uciderea sa.

Legăturile ciudate și surprinzătoare în același timp, talentul, subiectul și puterea de a ține flacăra interesului aprinsă, sunt numai câteva dintre motivele pentru care recomand această carte oricui, în special celor pasionați de romane polițiste sau  celor care vor să guste dintr-un thriller psihologic de excepție. ENJOY!