Tomorrow may be hell, but today was a good day

Trăiască reducerile din librării și cărțile cu coperți drăguțe și miros ce dă dependență. Chiar dacă inițial am plecat cu alte planuri de acasă, tot nu m-am putut abține să nu fac o vizită rafturilor îngrijite, cu cărți care așteaptă să-și găsească stăpâni. Tanti de la casă mi-a urat „lectură plăcută” și mi s-a părut drăguț într-un fel, m-a dus cu gândul la o cafenea plină de cărți, în care odată cu un espresso delicios primești o carte bună care să-ți țină de urât. Ca un ritual păcătos care te va aduce din ce în ce mai des, la aceeași masă, cu aceeași comandă în față. 

Anyway, toată căldura verii se stinge cu o limonadă rece sau o bere la o temperatură scăzută, perfectă. Nu știu despre alții dar eu votez cu limonada - mai puțin atunci când nu există întrebarea „cu miere sau zahăr?” și mi se aduce mierea direct; în astfel de cazuri am noroc cu I. și cu pofta ei. Ceea ce îmi amintește că nici până în ziua de azi nu am înțeles de ce ne-au pus covrigeii ăia la masă dacă tot aveau de gând să ne taxeze și pentru ei. Să zicem că oboseala ar fi fost de vină - așa se scapă cel mai ușor.

Acum că am aflat numărul de volume dintr-o serie dragă mie și din fericire sunt mai multe decât am crezut, pot continua să citesc volumul nouă fără să stau cu inima strânsă că voi ajunge la final. Mă voi bucura de fiecare cuvințel și-mi voi încheia socotelile cu Grimalkin în noaptea asta. Mâine este acea zi importantă din lună, în care frenezia bate la ușă, curierul apare în prag și eu trebuie să-mi fac loc în bibliotecă pentru o nouă carte. Abia aștept să-mi petrec timpul cu Elizabeth Bathory, sau contesa sîngeroasă așa cum ne-o prezintă Andrei Codrescu în romanul său.