Adevărul trebuie știut mereu și rostit din când în când

Unii iubesc mult, alții iubesc multe. Atât și nimic mai mult de adăugat la ținuta impecabilă, evantaiul colorat și evident, rujul roșu. Cu acea atitudine de cuceritoare a lumii și înconjurată de un parfum scump, dar ieftin încearcă să stea dreaptă pe una din băncile banale, mult sub nivelul pretențiilor ei. Fiecare pereche de porumbei care trece prin fața ei se compune din tipul care se uită insistent și tipa care și-ar dori ca privirile să poate omorî. 

Ceea ce nu știe nimeni este că aripile i-au fost legate de prea mult timp, iar acum, când a scăpat de sub sechestru, nu mai știe cum să le folosească. Și oricum, îmi amintește de câinele care se întoarce în final tot la stăpânul care-l bate, pentru că îi dă mâncare bună. Parcă în unele zile și-ar pune o lesă nesilită de nimeni și s-ar întoarce de unde a plecat, numai să vadă ce-ar fi diferit de data asta. Dacă într-adevăr experiențele de până acum au învățat-o să muște, sau din contră, îi e dor de un scheunat autentic. Sunt sigură că visează întâmplări după întâmplări și că aude pașii apăsați și cheia răsucindu-se în ușă, așa cum se răsucește ea în pat.

Mă chemase ca să-i împrumut câteva cărți. E interesată de viețile altor personaje care par să fi trecut prin aceleași labirinturi întunecate și e curioasă dacă măcar unul din ele a reușit să iasă la lumină. Greșeala ei este că-și ține mereu ferestrele închise dar se așteaptă ca lumina să intre oricum. E absurd, dar nu mă repet. Știu deja că s-a pierdut dar îi place așa - ca atunci când toată camera e în dezordine dar știi exact de unde să iei fiecare lucru. Poate asta e dezordinea ei plăcută în care se regăsește sau poate stă acolo doar pentru că și-a făcut prieteni printre ceilalți îndrăgostiți care rătăcesc prin aceleași locuri.