Dragă bătrâne,

Ar trebui să mă învăț minte și să-ți răspund mai repede, pentru că se întâmplă de multe ori, ca între scrisoarea ta și răspunsul meu să se schimbe multe iar eu să nu-ți mai pot continua gândurile trimise. Cam așa s-a întâmplat și acum. Din fericire, toate au mers într-un sens bun dar așa cum ai spus și tu a durut tare. Oricum, nu văd ce sens mai are acum să-ți povestesc chestii care nu mai cântăresc nici cât un fulg. Partea proastă e că va trebui să ne găsim alte subiecte de discuție. De fapt, ținând cont că motivul pentru care am ajuns la tine a dispărut ca printr-un miracol, ce mai facem noi acum? Va trebui să găsești întrebări și probleme noi. Poate de data asta nu vor fi toate ale mele. Adică tu ce faci acolo? Chiar nicio dramă de care ar trebui să știu și cu care te-aș putea tachina? Să știi că sunt pregătită să fiu atentă la viața ta acum. Gata cu mine și ale mele.

Parcă deja te văd încruntat și neîncrezător. Nu m-ai lua prin surprindere dacă pur și simplu nu m-ai crede pentru că simțul tău special ți-ar spune că nu prea ai motive și să oricum am mai spus asta de multe ori. Destul de adevărat numai că de data asta e mai mult decât diferit. Știu, și asta am mai spus. Deci presupun că nu prea ai variante decât să crezi ce spun eu, iar eu să-mi amintesc ce spun. Glumeam. Serios, toamna aduce și lucrurile bune. Că tot a venit vorba, nu pot alege o echipă. Nu pot să fiu sau pesimistă sau optimistă. Câteodată încercam să fiu pesimistă nefiind de fapt pentru că într-un fel mă bucuram mai mult atunci când ceva bun se întâmpla. Apoi mi-am dat seama că nu contează și că oricum nu mă pot păcăli pe mine, așa că am ales să las lucrurile să se întâmple și dacă sunt rele să găsesc un mod de a trece peste ele, dacă sunt bune să mă bucur dar să nu leșin de fericire. Nu știu dacă ce am spus până acum mă încadrează într-o categorie anume - și sper că nu pentru că să fii închis într-o cutie cu un singur nume și variante limitate nu ajută prea mult, te face să pierzi câte ceva dinafara cutiei. Înțelegi?

Nu prea mai am multe să-ți spun, dar voi încerca să storc câteva subiecte. De exemplu, M. se întoarce la arte și se reapucă de cântat ceea ce e bine dar rău atunci când vrea să repete în locuri în care se uită oamenii ciudat. Sacrificiile astea... sunt peste tot. Sper să îi pună orele miercurea pentru că îmi e dor de serile de miercuri și mâncarea din Mansion. Sau, în caz de celebrarea unei serbări sau ceva asemănător, îmi e dor de serile din Cub.a, cu tot cu gin - chiar dacă asta puteai ghici singur. Știi ce, chiar mă gândesc să-mi găsesc o nouă băutură preferată ca să închid de tot capitolul. Când te întorci poate mergem să încercăm mai multe, ca pe vremuri. 

Ca să nu te las să-mi pui tu întrebarea, nu am un răspuns pentru „ai trecut peste?” și nu cred că voi avea vreodată. Cel puțin în viziunea mea, a trece peste înseamnă mai mult decât ce simt eu acum. Nu vreau să-ți dau dreptate și să cred că nu se poate (optimistă). Până când se va putea în adevăratul sens al cuvântului, oricine se poate vindeca alături de flori, muzică și mâncare nesănătoasă. Ți-am spus vreodată că eram sigură că el e genul cu trandafiri? Încă o bilă albă pentru M. care a ghicit din prima - sau pur și simplu a avut noroc.

Îți dai seama că a venit toamna? E atât de bine să știu asta. Mi se pare că anotimpul ăsta mă strânge-n brațe, nu știu de ce. Sper să simți la fel.

Cu ciocolata caldă în mână stângă,
Ella.