...să iubești.

Nu știu detaliile dar apelând la vechi convingeri, consider că nu mai sunt importante acum. Dacă nu știi să faci limonadă cât lămâile sunt bune, degeaba te gândești după ce au putrezit cât de gustoase ar fi fost. 

Să iubești pentru că lăsând diferențele uriașe de gusturi, până și muzica pe care o asculți are mesajul ăsta deseori. 

Să iubești pentru că zodia ta asta știe să facă. Nu contează cât sau câte. 

Să iubești ca să nu uiți.

Să iubești pentru a-ți exersa loviturile.

Să iubești ca să poți spune că ai făcut-o.

Să iubești pentru a gusta din despărțire.

Să iubești pentru a-i învăța pe ceilalți că moartea poate veni în mai multe feluri.

Să iubești pentru că poți.

Să iubești atât cât poți și mult mai mult.

Să iubești până simți că explodezi de la prea multă iubire.

Să iubești pentru că ești iubit.

Să iubești ca să simți, să mori, să plângi, să suferi, să mănânci disperare de trei ori pe zi, să arzi, să renunți la viitor, să te împiedici de tine și de tot ce-ai făcut greșit în viață, să recunoști copilul inocent mort cu mult timp în urmă, să aduci flori știind că ele oricum se ofilesc, să repeți totul până pui punct, să îți dorești mereu același lucru și totuși să alegi mereu ceva cu totul diferit, să te răzbuni, să înveți că nu-ți trebuie un suflet pereche, să ai motive pentru a pierde nopți singur în pat, să te trezești cu ochii umflați și roșii, să renunți la tot ce credeai că-ți trebuie și să alergi spre tot ce ai nevoie, să renunți la bani, să minți, să trăiești fără lumină, să te strivească realitate, să accepți că singur ai venit și singur vei pleca, să crezi în clișee, să găsești tipa ideală, să le zâmbești străinilor, să te săruți oricând și oricât dorești, să dansezi fără muzică, etc. Să iubești.

Să iubești fără motiv, dar să ai sute de motive nu mai iubești.