Ți-ar lipsi adevărul

Nu sunt sigură dacă a fost vina pantalonilor dar posteriorul tău nu a mai arătat atât de bine ca anul trecut. E adevărat că îmi amintesc mai multe despre cântecele și lira lui Eminescu dar atenția distributivă și-a făcut treaba cât a trebuit. Parcă scriam despre tine și cum sufletul înrobit ar vrea să meargă într-o vacanță la mare și nu poate. Punctele bonus au venit atunci când realitatea a demonstrat că nu ești pus pe niciun piedestal ca tipa cu priviri misterioase din operă. 

Mâinile, ochii și zâmbetul au cam lipsit până acum iar globul meu de cristal mă anunță că nu-și vor face apariția prea curând din simplul motiv că s-a mai dus vremea lor. Sincer, are cine să te privească din umbră de data asta. De ce să te pun eu să faci imposibilul când sunt conștientă că ești în lumea ta, așezat comod fără intenția de a te ridica prea curând. 

Și cică G. e personajul negativ. Fals (de cele mai multe ori). A luptat el pentru ce a vrut? S-a răzbunat el pe mobilă când a fost foarte aproape de pierdere? Da. Ce ne spune asta? Că ar trebui să furi niște meserie. 

P.S. Poate sunt eu nebună (trezitul de dimineață are efectul ăsta supra mea) dar mi se pare mie sau încerci s-o faci să zâmbească pentru a te iubi? Pentru că, dacă asta îți e intenția, ideea era să fie mai puțină distanță între tine și subiect. Nu subestima puterea unui comentariu aiurea-amuzant spus de aproape.