Umbra vîntului de Carlos Ruiz Zafón

Cunoscuta librărie online, Libris, mi-a oferit și luna aceasta șansa de a citi o carte genială! Mulțumesc frumos! Nu uitați de miile de cărți în limba engleză pe care LIBRIS vi le pune la dispoziție.

Nu m-a surprins cu nimic momentul în care am realizată că țin în mâini o altă comoară gotică semnată de același dumnezeu al cuvintelor care și-a dezvăluit puterea de a subjuga încă din primele pagini ale romanului „Marina” - carte ce l-a așezat în mod remarcabil în fruntea listei mele cu autori preferați. 

Acțiunea se desfășoară în Barcelona anilor 1945-1955, unde un băiețel numit Daniel găsește una dintre cărțile lui Julián Carax despre ale căror opere aflăm că au fost și continuă să fie cumpărate sau furate de către un individ misterios, iar imediat după aceea arse. Daniel este fermecat de cuvintele autorului, hotărând să afle motivul pentru care cineva și-ar dori să distrugă munca acestui Julián Carax și în același timp să protejeze volumul care se află în posesia lui. 

Chiar și tradusă, Umbra vîntului, nu-și pierde nici măcar 0,001% din farmec. Descrierile sunt fabuloase iar cartea în totalitatea ei este atât de frumos scrisă încât ai vrea să rămâi captiv în lumea pe care ți-o construiește pentru cât mai mult timp. Carlos Ruiz Zafón nu-și folosește modestia atunci când scrie iar acest fapt devine evident la scurt timp după începerea unui roman ce-i aparține. Cuvintele îți intră ușor în suflet iar dacă te numeri printre cititorii înrăiți, iubitorii de cărți pentru care nu există leac, atunci îți garantez că vei citi această carte cu mult interes și în același timp regret pentru că fiecare pagină te aduce mai aproape de final. Plimbările prin „cimitirul cărților uitate” - inițial doar un nume abstract, de un mare angajament - te vor vrăji, răpindu-ți libertatea și convingându-te să-ți petreci cât mai mult timp în acest sanctuar care trage un semnal de alarmă privind viitorul literaturii și al cititorilor. De aceea, orice vizitator al acestui cimitir unde sunt salvate cărțile și ferite de pieire, trebuie să respecte ritualul: să aleagă o carte pe care s-o adopte și în acest fel ea nu va cunoaște moartea și va rămâne vie pentru totdeauna.

Umbra vîntului  ne servește cu mister, dragoste, suspans, comic, tragic și multe alte „cărămizi” care construiesc o operă de artă din care ies aburii unui talent incomensurabil. Este fascinant cum trecutul, prezentul și viitorul se transformă într-un creion al cărui singur scop este să divulge secrete, să evidențieze umbre și să accentueze incertitudinea și frica sădite printre rânduri de către un viitor ambiguu, greu de prevăzut, în care sufletul cărților este miza. 

Faptul că romanul a fost tradus în 40 de limbi și a fost publicat în 50 de țări, poate constitui incipitul unei liste pline cu motive pentru care rândurile lui Zafón merită parcurse. Totuși, dacă se mai găsesc încă motive de îndoială privind geniul autorului, să vedem ce susțin alții:

„Dacă ați crezut cumva că marele roman gotic a murit odată cu secolul al XIX-lea, Umbra vântului o să vă facă să vă răzgândiți. Un roman de primă mână, plin de capcane, de intrigi care se desfac unele din altele.” - Stephen King

„O aventură fantastică, un roman scris parcă de Jorge Luis Borges în stilul Numelui trandafirului. Zafón are grijă să dozeze iubirea, magicul, crimele și nebunia astfel încât să-l captiveze până și pe cititorul cel mai sceptic. Diabolic de bun!- Elle

Iar cuvintele mele preferate...

Umbra vântului este, în fond, o scrisoare de dragoste adresată literaturii și cititorilor la fel de pasionați de povești precum tânărul erou al cărții.” - Entertainment Weekly