Lasă norii să ne plângă...

...că eu mi-am luat umbrelă!

Din colecția „mă .... pe absențele de ieri” (a se completa cu Steve, sau numele original pentru știutori). Cred că una din cele mai interesante experiențe e să îți plimbi jumătatea pe la cărțile de psihologie și să o cauți pe cea în care ți se spune cum să o/îl dresezi.

Magie cu dezacorduri și teză împărțită în două, cu subiect complet neașteptat care și-a atins scopul - ne-a ciuruit. Partea bună e că nu a plouat; partea proastă e că s-ar putea să plouă mâine. Nu că m-aș plânge, dar orele de mâine erau destul de urâte și fără intervenția vremii. Polinoame pe naiba! De ce nu ne mai aduce probleme din clasele primare? Doar a văzut că acolo ni se vede potențialul... :)

Eric-Emmanuel Schmitt, mulțumesc că exiști! Iar A. mulțumesc că ai insistat! Deci omul ăsta scrie genial! Frumos, cu stil, cu sens cu tot ce face poveștile lui să nu te lase să înveți pentru cine știe ce ore. Dacă nu ați gustat încă din talentul lui, nu ezitați! Recomand cu căldură Visătoarea din Ostende pentru început! („De o iubire esențială nu te vindeci niciodată.”)

Special pentru inidouH: plecăm la mare! Plecăm la mare, da? Și mai mult de atât, la întoarcere ne așteaptă Dan Andrei! Da, el ne așteaptă pe noi! Mâine citim în parc, da? Să nu plouă! Da? Și ne dăm silința la test da? Le arătăm noi polinoamelor alea cum se face! Da? Iar la ultima oră stăm, da? Bine.