Ce vreau? Să dispară pozele! Când vreau asta? Acum!

Pentru binele tău.. sper să nu ai memorie vizuală! Pentru binele meu.. sper ca nici eu să nu am!

Lăsând coșmarul pe care tocmai l-am băgat la loc în plic și plicul l-am înghesuit între niște hârtii, să citim stelele invers. Nu știu cum se termină povestea spusă de Irvin D. Yalom, dar bătrânica aia mi-a dat niște palme. E mult mai ușor când privești de pe margine - poți să vezi toate detaliile chiar și în haosul caracteristic situației. 

În povestea lui știi-tu-cine, călăul a venit îmbrăcat în grădinar. Începutul a fost mai dificil, dar apoi s-a prins la ce capitol se află. A dat câteva ture printre trandafiri, i-a contemplat zile întregi nehotărât dacă să-i ude, sau să-i smulgă și să încheie socotelile. Pe ultima sută de metri, ca atunci când știi că e „acum ori niciodată”, i-a smuls cu grija, parcă mângâindu-i. Atunci, știi-tu-cine, a aflat ce se întâmplă când trandafirii mor, promițându-și să nu mai ignore niciodată florile de liliac în favoare bălăriilor de pe marginea străzii.

Ăsta a fost basm scurt. Nu pică la bac dar a picat în stele. Parcă-mi vine să râd când mă gândesc cât timp a trecut de la începutul poveștii. Planetele care se jucau, mediile la mate (sub nivelul mării), inițialele, jocurile de cuvinte, plimbarea, magazinul cu vinuri, magnetul de frigider, etc. Nimeni nu i-a tăiat capul acestui Harap-Alb dar mai e timp. Ideea e că prințesa fuge cu Spânul la final. Merg în Vegas și se căsătoresc după care își cumpără pământ pe Lună și dispar.

Mâine proba orală. Engleză. Trezit de dimineață. Îmi vin la gură numai cuvinte de dulce! Deocamdată să studiem mecanica inimii lui Mathias Malzieu.