Chemarea cucului de Robert Galbraith

Recenzie sponsorizată de cunoscuta librărie online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză

Deja nu mai este o noutate faptul că „Robert Galbraith” este pseudonimul preaiubitei autoare, J.K. Rowling. „Deghizarea” nu a ținut pentru mult timp, iar imediat cum informația a ieșit la iveală, evident, vânzările au explodat - cum se exprimă estetic unele publicații. Nu am citit încă și păreri ale fanilor Harry Potter despre „Chemarea cucului” dar pe mine m-a surprins plăcut.

Am văzut în câteva articole promisiuni care susțineau că seria care-l are ca personaj principal pe detectivul particular Cormoran Strike - al cărei prim volum este cel de față - îi va face concurență serioasă lui Harry. Țin să menționez legat de treaba asta - nu numai pentru a contrazice - că în primul rând cele două nu au nimic în comun deci nu pot fi puse în balanță. Apoi, dacă e să vorbim de talentul autoarei, acesta nu mai trebuie confirmat de nimeni și nimic.

În al doilea rând, chiar dacă mi-a plăcut, m-a captivat și impresionat, sunt absolut sigură că șansele ca seria Harry Potter să fie ajunsă de aceasta, sunt extrem de mici. Nu spun asta ca pe un minus al cărții ci ca pe o realitate care nu afectează cu nimic traiul acesteia pe piață.

Am început „Chemarea cucului” plină de rețineri nefondate. Pe urmă am realizat lipsa de semne care să anunțe o dezamăgire literară și am avut încredere atât în autoare, cât și în editură. Sincer, până în momentul de față niciun roman polițist citit de mine de la editura Trei nu m-a dezamăgit în vreun fel. Din contră, pasiunea pentru genul polițist mi-a fost sporită de fiecare dată. Această carte nu a fost o excepție. Recunosc că mi-a luat puțin să mă obișnuiesc cu ideea că nu voi da de nimic aparținând fabulosului, dar efortul a meritat cu desăvârșire.

Incipitul se deschide cu descrierea minuțioasă a străzii Mayfair - decorul unei sinucideri. Lula Landry, cunoscutul top-model, pare să-și fi găsit sfârșitul aruncându-se de la balcon, fapt etichetat din start ca „sinucidere”. După acest episod rapid facem cunoștință cu Robin Ellacott, nu tocmai o londoneză get-buget. Suntem martorii unei povești de familie, taman bună de relatat rudelor peste ani, și anume momentul în care Robin este cerută în căsătorie - un gest plin de spontaneitate și romantism. Cadrele descrise, impregnate de atmosfera londoneză,  intensifică atât în inima cititorului cât și în inimile personajelor iubirea dedicată Londrei.

Momentul în care Robin trebuie să se prezinte la un job, în rolul de angajată temporară, îl introduce în scenă pe detectivul Strike - tânăra urmând să fie asistenta lui. Cormoran Strike tocmai ce a trecut printr-o despărțire, doarme în biroul de la servici nepermițându-și un trai mai bun și nici clienți nu prea apar la ușa sa. Cu alte cuvinte corăbiile lui sunt de mult pe fundul oceanului. Însă, odată cu apariția noii angajate, îi face o vizită John Bristow, fratele vitreg al Lulei Landry. Acesta își prezintă teoriile conform cărora sora lui a fost ucisă, convins fiind că nu a fost vorba de o sinucidere. Mai mult din motive financiare, Strike acceptă să-i ofere ajutorul - continuând să se îndoiască în legătura cu vreo schimbare adusă în deznodământul cazului.

Chemarea cucului” este începutul unei serii ce promite să-și țină cititorii aproape. Recomand acest roman - și sunt sigură că următoarele nu se vor lăsa mai prejos - iubitorilor de romane polițiste. Pur și simplu nu puteți să-l ratați! :)