"E un nou început!" au spus. "O să treci peste!" au spus.

Anna nu știe exact ce zi e. Cel mai mult i-ar plăcea să fie miercuri seara, să urmeze joi și să sară peste vineri. Weekend-ul poate să fie oricum, dar departe nu - apropo, ziua de duminică s-a supărat și nu mai vrea să fie ultima.

Ca un fel de concluzie după prima săptămână (+ primele două zile din a doua) Anna vrea niște săgeți spre locul cu „nou început” care se spune că are ofertă specială în materie de „treci peste”. Până acum fu vrăjeală. Nu a ieșit decât în pierdere. Anna nu mai are obiect de studiu în timpul orelor, motiv să se întoarcă în spate, motiv să se uite spre ușă, motiv să iasă pe coridor, motiv să pară interesantă, motiv să se împrietenească, motiv să fie atentă când și cu cine coboară scările. Ăstea ce-au mai rămas... scările!

Colac peste pupăză, Anna nu înțelege de ce trebuie să facă istorie în halul ăsta, dacă ea a ales psihologia! Unde e logica? Aaaa, da! Nu există așa ceva. Până la urmă, după atâtea lucruri care se întâmplă fără să aibă cel mai mic sens, de ce tocmai amestecăturile din orar să ofere note de subsol?!

Și apoi, tocmai când se pregătea să mai înșire câteva minusuri, Anna observă laitmotivul: ziua de joi. După care, holbându-se la monitor,  realizează că importanța a cam dispărut și ziua rămâne doar o plăcere ofilită.