Istoria vrăjitoriei în Occident de Colette Arnould

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.

„Dacă natura a făcut din noi, femeile, ființe incapabile de bine, în privința răului nu există artizani mai experți.”

Așa cum spune însăși autoarea, istoria vrăjitoarelor este un topic mai puțin consultat, majoritatea oamenilor lăsându-se pradă fantasmelor ce le dau fiori pe șira spinării, acestea fiindu-le suficiente. În această carte, vrăjitoarea călare pe mătură, ce se poate transforma într-o femeie bătrână și urâtă, cu privirea amenințătoare, care aplecată deasupra tuciului își supraveghează fierturile oribile, înconjurată de animalele ei favorite: pisica neagră, liliacul, cucuveaua și broasca - este doar un personaj malefic, inventat, care îi alimentează pe amatorii de emoții tari.

Colette Arnould ne prezintă imaginea vrăjitoarei din Antichitate până în secolul XX. Dacă „vrăjitoarea” este doar o lentă deteriorare a statutului femeii, o creație a Inchiziției sau cea mai bună prietenă a Diavolului, aflăm în cele 12 mari capitole ale cărții.

Pentru a mai șterge din răutatea atribuită vrăjitoarelor, autoarea ne povestește despre Circe și Medeea, ambele magiciene dar reprezentând totuși două imagini opuse ale femeii. Uneia îi aparțin farmecul, blândețea, seducția. Celeilalte, intensitatea dramatică din care se naște pasiunea. Una poate cunoaște mila, lăsându-se înduplecată, cealaltă nu cunoaște decât dorința oarbă și răzbunarea la care vin să se adape decepția cu ura care o animă. Respectând ceea ce spunea profesorul Sala-Molins, Colette Arnould nu încearcă să umple un vid, ci să scape de ceea ce dă pe dinafară, demontând teorii false, născute din legende populare sau din nevoia de control asupra anumitor popoare. Pe nesimțite se trece de la divinație la magie, de la zei la demoni. 

„Omniprezent, Diavolul reprezintă cu prisosință problema majoră a acestei societăți. Satana conduce balul, iar lumea merge în derivă. Incapabili să se ancoreze de niște valori care se scufundau peste tot, oamenii acelor timpuri de îmbarcau pe Corabia Nebunilor. Societatea era prea bolnavă ca să se schimbe odată cu schimbarea secolului. Situația este de așa natură încât răul cel mai rău... abia avea să vină.”