Stăpânul dinozaurilor de Justin Richards

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Cărți pentru copii.

În afara faptului că osul era surprinzător de greu, mai era ceva ciudat la el, observă Berry, în timp ce-l clătea în chiuveta laboratorului. Deși fusese fixat pe toată lungimea brațului, osul era dintr-o singură bucată. Berry se întoarse spre Protheroe și văzu că bătrânul îl privea încurajator, aprobându-i din cap concluzia evidentă la care ajunsese asistentul.
- Nu e posibil, spuse Berry. Nu văd nicio articulație. E doar o singură bucată. Unde-i cotul?


Faptul că în descrierea acestei cărți intră cuvinte precum: Londra, străzi încețoșate, secret monstruos, mister, bizar, inexplicabil, zombi, asasini, hoți de cadavre - și că o parte din titlu este alcătuit din „dinozaurilor” iar pe copertă se vede bine ce este, mă face să cred că n-are niciun rost să explic motivele pentru care am fost puternic atrasă de această carte. Din punctul meu de vedere, faptul că este o carte dedicată juniorilor n-ar trebui să stea în calea cititorilor atrași de cuvintele enumerate de mine mai sus. Dragi fani Jurassic Park, faceți cunoștință cu Justin Richards și modul lui original de a folosi dinozaurii în această carte!

...acum știu, și pot dovedi ce a fost la început. 
Răspunsul se află în... Cristal...

Povestea începe așa: „La patru zile după propriile funeralii, Albert Wilkes reveni acasă să-și bea ceaiul.” - tabieturile sunt făcute să reziste mai ceva ca fixativul din celebra reclamă. De la această primă propoziție poate încolți ideea conform căreia tocmai ce-am făcut cunoștință cu al nostru personaj principal. Fals - deși ar fi fost o perspectivă interesantă! După ce ne plimbăm puțin cu Albert Wilkes, acesta dispare și ne lasă alături de George Archer, Liz și Eddie - personaje care ne vor ține companie până la finalul cărții. 

George Archer, angajat la British Museum, hotărăște ca după terminarea orelor de lucru să treacă pe la bătrânul Percy, care lucrează în sectorul rezervat documentelor, aflat în drum spre ieșirea din muzeu. În timp ce dialogul sporește, izbitura unei uși anunță intrarea a doi presupuși hoți, trimiși să recupereze ultimul jurnal scris de Sir Henry Glick - fost paleontolog și geolog. Ca urmare a bruscărilor repetate, una din lămpi cade, pornind un incendiu în care dispar majoritatea documentelor și prețioasele jurnale. Prețul cel mai mare este plătit chiar de Percy, bătrânul dându-și ultima suflare dar nu înainte să rostească un nume: Augustus Lorimore. Considerând acest nume un indiciu prețios și pozitiv în căutarea celor doi hoți, George pornește în căutare de ajutor. Întâmplările îl unesc de Liz, fata unui preot și de Eddie, hoțul de buzunare care-i fură portofelul fără să bănuiască ce conține acesta de fapt. După incendiul de la muzeu, tot ce a mai rămas din jurnalele lui Glick este o mică hârtiuță, arsă pe margini, ce conține câteva cuvinte. Aceasta este păstrată de George în unul dintre buzunarele portofelului său, acesta sperând să găsească pe cineva care să-i deslușească motivele pentru care există oameni capabili să ucidă doar pentru a pune mâna pe respectiva hârtiuță.

Pe parcursul lecturii, Justin Richards ne oferă indicii legate de ce se întâmplă, folosindu-se de ideile lui Eddie și descoperirile făcute în urma autopsiei lui Albert Wilkes. Deși am pornit prin a considera-o doar o simplă carte menită să-i înspăimânte pe cei mici, „Stăpânul dinozaurilor” s-a dovedit a fi un roman plin de suspans, capabil să-și teleporteze cititorii pe străzile Londei, bântuite de cine știe cine. Ideea cărți a fost prima de acest gen cu care eu m-am întâlnit, aducând cu atât mai multă savoare și apreciere poveștii. Recomand cu mare drag! Nu poți să fii dezamăgit de ceva de are în componență dinozauri (Justin Richards înțelege cel mai bine)!