16,12 și alte numere cu amintiri

Chiar îmi doream să scriu ceva răutăcios - apoi m-am răzgândit. Cică între timp am ales că cred că toate se întâmplă cu un motiv. Apoi, nu eu ți-am dorit asta? Nici măcar nu am să comentez despre rochia ei și cum am văzut-o peste tot. Mă abțin și când vine vorba de culoarea costumul tău - Dumnezeu cu mila! 

Totuși.. nu mă pot abține și până la urmă tot ceva răutăcios va ieși, să știi că nu vorbesc serios. Ironia sorții o să mă omoare - am și eu limitele mele. Mă mai gândeam: dacă tot se întâmplă toate cu un motiv, poate sunt toate meritate și doar îmi lipsesc mie amintirile, așa cum azi n-am recunoscut familiaritatea unei situații până nu m-a lovit cu toată puterea. 

Mi s-ar fi rupt sufletul să fi fost și ea aici să te vadă. I s-ar fi prăbușit lumea iar și iar și iar. Noroc că nu mai e de găsit și probabil și-a început o nouă viață departe de toată sălbăticia de aici. Păcat că m-a lăsat pe mine să-i păzesc fantomele și să i le mai hrănesc din când în când. Ne tot certăm de câteva zile dar de data asta o să fac o excepție. O să-i arăt pozele, o să facem comentarii ironice pe seama lor, ea o să se întoarcă în liniștea ei și eu o să-mi văd de ai mei demoni. Așa toată lumea e fericită. În special voi doi. :)

P.S. Prietena ta știe că...?!