Dragă bătrâne,

Cum rămâne cu scrisorile respective? Să știi că încă le păstrez. Îți amintești de persoana care mi le-a scris? Eu îmi amintesc exact ce scris avea, ce idei susținea și ce puteam să citesc printre rânduri. Îmi e dor de persoana respectivă și îmi e dificil să accept că nu o mai pot găsi. Probabil aici mi-ai spune că toată treaba face parte din nu știu ce lecție importantă - nu mă mai interesează lecțiile importante, m-am plictisit și am obosit. Ți-aș putea lăsa o listă cu o grămadă de persoane care îmi scriau pe vremuri. Îmi mai scriu și acum - diferit. O să te las să ghicești singur ce au toate în comun. 

Mai știi parcul 1907 și partidele de șah dinaintea examenelor? Și pe ele mi le amintesc foarte bine. În același timp, nu mai dau nici de oamenii ăia doi care le jucau. Crede-mă, i-am căutat peste tot și nimic. Am auzit că au mai fost văzuți - rar, foarte rar. Sunt toate pe cale de dispariție. Poate că până la urmă eu am fost nebună și tu știai de ce ai plecat. Ca idee, oricum nu ai mai avea le ce să te întorci - dar poți să încerci totuși? 

M.A. n-are idee ce poveste încearcă să rescrie. Vorbește despre importanța prăbușirii, apoi începe să facă teoria chibritului. Îmi amintește de cineva. Noroc că ramele ochelarilor ei sunt drăguțe, am pe ce să mă concentrez. Lângă fiecare ușă are câte două vaze cu flori - imaginează-ți asta, apoi râzi de ce ți-ai imaginat. O cunoști? Dacă o cunoști te-aș ruga să-mi spui când vom ajunge la partea în care o să fie și ea „o zi ploiasă” - sau e și asta o șmecherie de-a voastră? Oricum, cafeaua o face mai bună ca tine. Mie tot nu îmi place, dar sigur o face mai bună ca tine. 

Zilele trecute am făcut ordine prin bijuterii și am găsit liliacul - creatura înaripată. Ar fi ciudat să-l agăț de alt lănțișor și să-l port iar? Parcă te și văd cum îți dai o palmă peste frunte. Partea bună e că sunt încă prea leneșă să-mi caut un lănțișor care să se potrivească. Uite ceva ce nu pare să fie pe cale de dispariție - lenea. 

Ultima scrisoare ți-am trimis-o în septembrie, 2013. Tu îți dai seama cât timp a trecut? N-am nici cea mai vagă idee cine urmează să-mi răspundă, iar tu n-ai nici cea mai vagă idee cine îți scrie. Pe scurt: trandafirii au murit, planetele au intrat în vacanță, subiectele s-au înmulțit și eu nu mai citesc horoscopul. Aaa, steaua s-a schimbat între timp. Poți să crezi că îmi amintesc perfect fiecare melodie care a fost vreodată laitmotiv? Tragedia începe când încerc să compar chestii. Pe mine mă sfâșie procesul ăsta, dar ce știu eu?! 

Ella.