Până când mă voi vindeca de tine de Corina Ozon

- Te amo, îi spunea ea.
- Te quiero, îi spunea el.
Iar ea plângea de fiecare dată, pentru că știa diferența semantică. „Te amo” era pentru iubirea deplină față de persoana cu care îți doreai să rămâi toată viața, iar Pedro a mărturisit că „Te quiero” este ceea ce simțea pentru ea. O iubea, dar nu își dorea mai mult.

La începutul anului, mânată de dorința unei lecturi relaxante, am făcut cunoștință cu Zilele amanților. Acum, aproape de finalul anului, Până când mă voi vindeca de tine a menținut cu brio părerea pe care mi-o expuneam în prima recenzie. 

Dacă în Zilele amanților am dat de multe porții de râs, Până când mă voi vindeca de tine a venit cu un stil diferit, dar la fel de plăcut. Cartea este împărțită în zece povestioare, toate pline de realitate. Unele cu finaluri fericite, altele cu finaluri care nu fac decât să continuie tragedia conținutului, dar majoritatea povești în care oamenii se pot regăsi ușor. Probabil ăsta e unul dintre motivele pentru care scrierile acestei autoare îmi plac atât de mult, reușește să descrie povești complicate în cuvinte simple. Pentru a nu se înțelege greșit, nu e vorba de acele cuvinte simple care lipsesc cartea de orice suflet - din contră. Mă refer la genul de cuvinte pe care le poți auzi din gura unei prietene, genul de cuvinte care îți amintesc că nu ai fost - sau că nu ești - doar tu în situația X. 

Pe parcursul lecturii ne lovim de iubiri neîmplinite, iubiri pierdute, iubiri false, toxice, fatale. Cel mai mult mi s-a părut că a ieșit în evidența greșeala întâlnită din ce în ce mai des - obișnuința ca scuză. Sunt sigură că aveți cel puțin un exemplu de cuplu care a rămas împreună de frica unui nou început, pentru că e mai bine așa, pentru că e mai comod așa, pentru că s-au obișnuit. În jurul acestei greșeli, imposibilitatea renunțării la obișnuință, Corina Ozon construiește povești. E cumva amuzant și tragic în același timp să realizezi la cât de multe poate să renunțe un om doar din frica de a părăsi o relație; unii aleg să-și piardă marea iubire, să devină dependenți de o persoană clar neinteresată de o relație, să se sufoce în amintiri dureroase, să aleagă mai puțin decât merită, de frică pierderii acelui „mai mult”. 

Până când mă voi vindeca de tine arată variante ale pierderii unei persoane dragi - variante în care persoana alege să se vindece și variante în care persoana alege să-și trăiască suferința ca o amintire a celui pe care l-a pierdut. E în această carte un cuplu pe care l-am îndrăgit enorm: Vera și Radu. Când veți citi povestea lor o să înțelegeți despre ce vorbesc. Printre mai multe cupluri care aleg varianta greșită și iubirea greșită, Vera și Radu amintesc de iubirea ideală, iubirea care face lumea un loc mai bun și oferă speranță asupra bunătății oamenilor și a capacității lor de a iubi. 

De ce aș recomanda această carte? Pentru că vorbește despre realitatea în care trăim - atât în poveștile cu final fericit, cât și în cele cu final trist. Pentru că citindu-le, oamenii își amintesc că există două variante - că mereu au existat două variante. Pentru că aceste povești pot să deschidă ochii celor care se regăsesc. Pentru că pot alunga ignoranța. Pentru că pot oferi curaj acolo unde este nevoie - curajul de a crede în propriul final fericit, curajul de a face pașii necesari să ajungi acolo. Lectură plăcută!

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică.