verdele ca emițător de întuneric

- Până la urmă problema a fost efortul sau musafirul neinvitat? 
- Cred că ambele. Mă rog, cu efortul puteam să mă înțeleg, oricum trebuia să îmi schimb hainele, iar apoi aveam tot timpul din lume să mă odihnesc. Musafirul a fost problema principală. 
- Și cum ai ales până la urmă?
- Am încercat să aleg cel mai mic rău. Cumva, am reușit să-l aleg pe cel mai mare - deja știi cu cine stai de vorbă. 
- Ești sigură că în contextul de față este cel mai mare rău?
- De ce să nu fie?
- Nu mă îndoiesc că nu a fost la început, crede-mă. Chiar și așa, risc să spun că acum, pentru tine, nu este „cel mai mare rău”, este acasă, este odihnă, este recunoaștere. Ești tu. 
- Asta e o concluzie tragică. Deci nu o să mai pot deschide ferestre niciodată? 
- Le poți deschide, dar nu o să te recunoști în gestul ăsta. 
- Bine, să spunem că mă bazez pe ce spui tu. Sper ca cei ce susțin că aerul curat și lumina au o importanța majoră, să se înșele. 
- Au avut importanță până acum?
- Nu prea. 
- Atunci hai să vorbim despre importanța întunericului...