Umanii de Matt Haig

Unor umani nu numai că le place violența, dar ei chiar tânjesc după ea, mi-am dat seama. Nu pentru că și-dori durerea, ci pentru că ei au deja o durere și vor să li se abată atenția de la acest soi de durere de un alt soi de durere, mai puțin intensă.

Dacă s-a întâmplat să vă plimbați ochii pe acest blog în luna decembrie a anului trecut, știți că una dintre cărțile care mi-au plăcut foarte mult este „Un băiat numit Crăciun”. În același timp, am și „Umanii” în vizor de ceva vreme, dar ceea ce nu realizasem eu, e că cele două cărți sunt scrise de același autor, Matt Haig. De aici nu am putut să mă aștept decât la o lectură care să-mi ofere multe sentimente pozitive și o altă carte adăugată în teancul meu de preferate!

Umanii” s-a potrivit perfect cu luna iubirii, fiind o carte în care este urmărită ideea iubirii între oameni și de oameni. Povestea este spusă din perspectiva lui Andrew Martin, profesor universitar, 43 de ani, însurat și tatăl unui fiu pe nume Gulliver. Ceea ce face ca totul să devină mult mai interesant este faptul că Andrew Martin a fost înlocuit de un extraterestru care are ca unică misiune pe Pământ să îi distrugă o anume cercetare ce-ar putea schimba radical viața umanilor. Desigur, nu pare nimic amuzant în toată treaba asta, mai ales dacă luăm în considerare faptul că extratereștrii au o părere foarte proastă despre umani. Din punctul lor de vedere, umanii sunt o cauză pierdută. Felul lor de a iubi violența, de a fi mereu interesați de partea materială, de a mânca animale fără să realizeze asta, reducând vaca la construcția „carne de vită” și multe alte aspecte asemănătoare, nu se compară cu stilul de viață al extratereștrilor. Aceștia din urmă au scăpat de mult de etapa morții, se ghidează numai după ce le spune parte rațională, nu au nevoie de niciun fel de ajutor din partea semenilor, cărțile umanilor, în lumea extratereștrilor, au fost înlocuite cu „capsule de cuvinte” și cam orice activitate umană a devenit mult mai ușor de realizat, atât de ușor încât pare să-i lipsească esența.

37. Nu încerca tot timpul să fii cool, indiferent, rece. Tot universul e rece. Fărâmele călduțe sunt cele care contează.

Revenind la noul Andrew Martin, lumea umanilor nu face decât să îl dezguste - în special nasurile acestora. Primul contact cu oamenii și regulile lor, îl duce fix într-un spital de nebuni, care nu face decât să îi confirme ceea ce revista Cosmopolitan îi demonstrase cu puțin timp înainte: umanii sunt superficiali și foarte ușor de manipulat. Parcă cu cât primește mai multe informații legate de stilul de viață al umanilor, cu atât e mai dezorientat. Noțiunea de căsătorie îl derutează complet, ajungând într-un final la concluzia că iubire trebuie să fie un sentiment destul de slab dacă are nevoie să fie menținută prin căsătorie. O relație problematică o are și cu hainele pe care descoperă că trebuie să le poarte pentru a fi considerat un uman normal, cu mâncarea pe care umanii o consideră gustoasă și cu formele clădirilor și camerelor, umanii părând să fie destul de limitați la capitolul geometrie.

Lăsând la o parte capitolul de acomodare al extraterestrului, acesta trebuie să își îndeplinească misiunea. Trebuie să găsească și să elimine rezolvarea teoriei lui Riemann, rezolvare făcută de umanul Andrew Martin. Odată cu aceasta trebuie să împiedice răspândirea informației conform căreia această teorie a fost rezolvată și să elimine orice uman care deja cunoaște acest fapt. Nu pare un plan greu de dus la îndeplinire ținând cont că exact în ziua rezolvării teoriei, umanul Andrew Martin a fost răpit și eliminat - în consecință, nu a avut timp să-și anunțe rezultatul cercetării.

Extraterestrul ia contact cu familia, prietenii și câinele lui Andrew Martin, încercând să afle informațiile pe care le deține fiecare în legătura cu teoria lui Riemann, dar și să înțeleagă mai bine rasa umană și motivele acțiunilor acestora. În călătoria sa, acesta ajunge să compare lumea oamenilor cu lumea din care vine el, iar pe parcursul acestei comparații să-și schimbe perspectiva din care le privea pe ambele.

Povestea este o împletitură fabuloasă de umor, ironie și aspecte ale realității care deși par să aibă ca scop amuzarea cititorului, acesta râde, dar parcă nu e râsul lui. Matt Haig tratează cu mare delicatețe subiectele problemă are realității, scoțând în evidență trăsăturile care ne fac cu adevărat umani și ironizând lucrurile pe care majoritatea le consideră importante, dar care privite mai de aproape, nu sunt. „Umanii” de Matt Haig este, din punctul meu de vedere, un must read, o carte care are o misiune mult mai importantă decât cea a personajelor sale, și anume să ne amintească importanța sentimentelor atât pozitive, cât și negative, sentimente pe care nu ar trebui să le respingem pentru că tocmai acestea ne fac umani.

Lectură plăcută!

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică.

Comentarii