"Altfel... și totuși Alice" de Lisa Genova

În majoritatea cazurilor, cred cu tărie că vizionarea filmului înainte de citirea cărții este o mare greșeală, de multe ori ducând la abandonarea lecturii - în caz că se mai ajunge la partea de lectură. Țin să menționez că de data aceasta nu s-a întâmplat așa. Am văzut filmul „Still Alice” și nu m-a făcut decât mai curioasă în legătură cu conținutul cărții. Pentru cei care sunt în aceeași situație, au văzut filmul și cred că nu mai merită citită cartea, eu sunt aici să vă spun că merită! Sunt nenumărate situații care în film sunt prezentate fără niciun fel de explicație a felului în care s-a ajuns la ele, explicație pe care o găsim, evident, lecturând romanul.

S-a blocat fără scăpare la pagina douăzeci și șase, care era toată colorată cu roz. Creierul îi era suprasolicitat și cerșea odihnă. Își imagina cuvintele roz de pe pagină transformându-se, în mintea ei, într-o vată pe băț roz și lipicioasă.

Cartea mi-a fost recomandată de o prietenă care susținea că inima i-a fost frântă și că nu a mai întâlnit o carte care să o întristeze atât de tare pe parcursul lecturii, precum și multe zile după terminarea ei. Într-adevăr, povestea spusă de Lisa Genova îți dă fiori pe șira spinării, dar nu categoria aceea de fiori pe care îi transmit filmele de groază. Nu, aceștia sunt fiorii unei realități pe care, de cele mai multe ori, nu o conștientizăm. 

Ca să aibă sens ce spun, în cartea „Altfel... și totuși Alice”, Lisa Genova, ne-o prezintă pe Alice Howland, din septembrie 2003, până în septembrie 2005. Doctor în psihologie, profesoară de psihologie cognitivă la Harvard, mamă a trei copii, soție și om împlinit pe majoritatea planurilor, Alice află că suferă de Alzheimer. La începutul acestei călătorii, Alice încearcă să găsească explicații ale scăpărilor de memorie dând vina pe menopauză, oboseală, neatenție sau alți factori ce i-ar putea cauza un stres destul de puternic încât să îi afecteze memoria. Contrastând puternic cu felul în care obișnuia să-și ducă la bun sfârșit sarcinile înainte, personajul nostru descoperă cu stupoare că nu își mai poate ține lecțiile, nu mai poate participa la prezentările unde obișnuia să fie prezentă, nu mai poate nici să își facă porția de alergat fără să apară posibilitatea de a se rătăci.

Revenind la „realitatea pe care nu o conștientizăm”, cred că tocmai acesta este elementul care transformă „Altfel... și totuși Alice” într-o carte care te marchează. Când vorbim despre Alzheimer, ne gândim la efectele acestei boli în general - boala o să îi afecteze la început memoria de scurtă durată, nu o să își mai amintească numele celor cunoscuți, nu o să mai știe unde e etc. - dar Lisa Genova prezintă situații care nu apar în mintea noastră imediat cum auzim numele bolii, situații pe care părem să le așteptăm, dar ne iau prin surprindere. În acest sens, trecem alături de Alice prin momentul realizării nivelului de greutate pe care îl cere lectura, realizând că nu își mai poate aduce aminte rândurile citite decât dacă le colorează cu un marker. Altă situație care mi-a mai dat fiori a fost cea în care Alice, aflându-se în casă, decide să meargă la baie, iar această sarcină devine imposibilă odată ce realizează că nu știe unde se află baia. Felul în care Lisa Genova descrie panica simțită de Alice în momentele sale de nesiguranță, aduce cititorului o față a bolii Alzheimer care a fost mereu acolo, dar spre care nu s-a uitat cu atenție. Poate chiar cu mult mai tragice sunt situațiile în care doar cititorul își dă seama de uitările personajului, acesta din urmă nerealizându-și scăpările și bazându-se cu multă siguranță pe răspunsurile greșite. 

„Altfel... și totuși Alice” prezintă și felul în care se confruntă cu boala cei apropiați persoanei diagnosticate. Atât soțul lui Alice, John, cât și copiii ei, Tom, Lydia și Anna, pot fi la un moment dat judecați pentru reacțiile pe care le au în momentele critice ale lui Alice. De la încercările aproape obsesive ale lui John de a nega exista bolii și de a găsi orice altă explicație, până la insistențele Annei conform cărora mama sa ar trebui să se concentreze mai mult pentru a-și putea aminti anumite lucruri, cititorul are sarcina, uneori dificilă, de a îi înțelege și de a nu-și îndrepta antipatia către aceștia. 

- Lydia, sunt atât de mândră de tine.
- Mulțumesc.
- În caz că uit, să știi că te iubesc.
- Și eu te iubesc, mamă.

Lisa Genova reușește să își cutremure cititorii și să îi scufunde în tragedia emisă de povestea unei persoane care trece de la o viață normală, la o viață în care își neagă boala, urmată de uitarea faptului că ar fi ceva de negat. Încercările lui Alice de a-și evita destinul sunt îmbibate de tristețe și disperare, în același timp lipsite de orice putere în fața inevitabilului. 

Lectură plăcută! 

Recenzie sponsorizată de librăria online, Libris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică

Comments