"Și am privit cu toții spre cer..." de Tommy Wallach

Am sentimente amestecate față de această carte. Mi-a dat impresia că este construită în jurul unei idei foarte bune, dar că idee respectivă nu a fost exploatată pe cât era posibil. Pe parcursul lecturii, am avut senzația că mi se dezvăluie într-adevăr niște informații interesante, destul de interesante încât să continui cititul, dar că nu mă pot întoarce cu atenția spre ceea ce este cu adevărat important. Țin minte momentul în care am citit descrierea aflată pe spatele cărții, iar în mintea mea a început să ia naștere un trailer plin de acțiune, emoții și suspans. Ceea ce am găsit însă între paginile cărții „Și am privit cu toții spre cer...” a fost cu totul altceva.

- Bine. Atunci, hai să te întreb altceva - ce anume face ca o carte să fie cu adevărat bună?
- Eu nu prea citesc. Adică, în afară de temele pentru acasă.
- Atunci, lasă-mă pe mine să-ți răspund. Cele mai bune cărți nu vorbesc despre acele lucruri la care nu te-ai gândit niciodată. Ele vorbesc despre acele lucruri la care te-ai gândit mereu și despre care crezi că nimeni altcineva nu le-a mai băgat în seamă. Le citești și deodată te simți mai puțin singur în lume. 

Povestea este relatată din patru perspective a patru adolescenți: Peter (sportivul), Eliza (proscrisa), Andy (ratatul) și Anita (tocilara). Lumea acestora este pe cale să se sfârșească și aici nu mă refer la vreo dramă adolescentină, ci la sfârșitul lumii ce urmează să fie adus de un asteroid al cărui traseu conține și coliziunea cu Terra. Pe scurt, personajele noastre află că mai au cam două luni de trăit. Din acest punct apare inevitabila întrebare: ce ai face dacă ai afla că viața ta mai durează timp de câteva săptămâni? Aparent, nu prea multe lucruri bune. Sarcina de a-ți înghesui în două luni tot ce îți doreai să faci în următorii zeci de ani, este, evident, imposibilă. Poate tocmai această imposibilitate conduce oamenii spre nebunie, determinându-i să își piardă orice urmă de umanitate. 

Am citit multe recenzii pozitive făcute acestei cărți și chiar luând în considerare elementele pe care le-am apreciat și eu, nu pot să spun că am fost impresionată de poveste în vreun fel. Parcă autorul a vrut să transmită un mesaj, dar până să-l poată finaliza i-a dispărut ideea. Spun asta pentru că la început personajele par să aibă potențialul de a evolua, potențial ce pare să se stingă pe parcurs. Deși întâlnim și un triunghi amoros, parcă nici pe planul ăsta nu se întâmplă mare lucru. Cu toate că lumea pare să fi pierdut orice limită exista până la anunțarea sosirii asteroidului, Peter, Eliza, Andy și Anita par încă blocați de frica anumitor reacții ale oamenilor din jur. Vine sfârșitul lumii, de ce nu poți să îți recunoști sentimentele față de fata pe care o placi?! (de exemplu)

Din câte am înțeles eu, Tommy Wallach își dorea să scoată în evidență tocmai alăturarea dintre patru oameni complet diferiți, fiecare purtându-și propria etichetă. Finalul trebuia să elimine aceste etichete, dar cumva ele par să rămână.

La sfârșitul lecturii nu am simțit un atașament aparte față de personaje, nu am reușit să empatizez cu poveștile lor. Parcă tot ce făceau era lipsit de substanță. Cam toate alegerile acestor patru personaje le face mai mult antipatice decât plăcute de către cititor. Un personaj care are tatăl bolnav de cancer în fază terminală pare să uite complet de acest fapt, un altul alege să stea într-o relație care evident nu mai conține strop de iubire, să-și înșele partenera și să ignore fata de care este îndrăgostit cu adevărat tocmai când aceasta are mai mare nevoie de ajutor și multe alte întâmplări. Există momente în care caracterul unor personaje pare să se schimbe, dar este sau o schimbare făcută prea târziu sau una care nu are la bază o sinceră realizare a unei greșeli, ci ideea că oricum urmează să se sfârșească totul, nu mai contează. 

Cu regret am realizat că „Și am privit cu toții spre cer...” a reușit decât să mă pună puțin pe gânduri legat de acțiunile mele în contextul unui posibil sfârșit al lumii, dar nu a reușit să-mi transmită un mesaj constructiv sau să mă facă, măcar într-o mică măsură, curioasă de alte scrieri ale lui Tommy Wallach.

Lectură plăcută!

Recenzie sponsorizată de librăria onlineLibris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză.
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria Beletristică

Comentarii