D de la (auto)disciplină

- Nu crezi că motivul ăsta merită așa multă pierdere lăsată în urma lui? Adică uite-te și tu.. numai spații libere și amânări. 
- Știu, chiar încerc să mai elimin din spațiile libere, dar apoi amân dorința. Înțelegi? 
- Și cum te vezi în 10 ani?
- Întrebarea asta a venit de nicăieri.. să o lăsăm pentru mai târziu..
- Vezi, exact ce spuneam!
- Bine! Gata, o să îmi fac o listă. O listă lungă! Și un program! Încărcat (probabil). Așa mă lași în pace?
- Depinde ce se întâmplă după. Poți să organizezi în realitate ce scrii pe foaie?
- Altă dată am reușit, ce ar putea să fie diferit acum?
- Nu știu.. totul? 
- Poate ai și tu dreptatea ta. E ceva în aer, nu mă pot concentra la ce ar trebui. Vreun sfat?
- Nu e ceva în aer, e starea aia pe care Sylvia Plath o descrie foarte bine într-un citat. Cu siguranță în știi. Oricum, ideea e să respiri și să faci ordine - încet și sigur. E bună ideea cu lista, dar apoi e important să te ții de ea. Nu contează că punctul 4 de pe listă pare mai interesant decât punctul 3, tu îl faci pe 3 pentru că acolo ai ajuns! Nu vorbeam noi de importanța etapelor? Desigur, teoria respectivă nu se poate aplica și aici, dar înțelegi tu ideea. 
- De ce nu spui direct că vorbim despre autodisciplină? Îți place să vorbești mult..
- Și ție îți place să mă asculți, de-asta ne tot întâlnim.
- Orice îți place să crezi.

Comments