duminică, 24 decembrie 2017

„Scrisoare pentru două iubiri” de Kathryn Hughes

- Buni? a scuturat-o fetița din reverie.
- Da, scumpa mea.
- Cum l-ai întâlnit pe bunicul? 
Ea s-a ridicat și și-a luat nepoata de mânuță. I-a dat la o parte de pe fețișoară o șuviță de păr auriu.
- Ei, ia să vedem noi... E o poveste lungă...

Povestea nu este chiar atât de lungă (mi-ar fi plăcut să mai dureze câteva sute de pagini), dar întrebarea inocentă a nepoatei o începe. Atât nepoata, cât și cititorul pot încerca pe parcurs să ghicească traseul pe care o va porni povestea, dar de cele mai multe ori autoarea îi va surprinde plăcut, adăugând o nouă piesă care are puterea să schimbe complet destinul personajelor. Aș spune chiar că aceste schimbări ce survin pe parcurs, fie ele bune sau rele, reușesc într-un final să înflorească undeva ideea că până și în cele mai triste capitole din viața noastră, se găsesc elemente ce ne pot ajuta în găsirea unui final fericit (fie el și unul diferit de ce ne imaginam noi inițial).

Scrisoare pentru două iubiri” ne trece prin multe emoții! Îmi amintesc că am trecut prin multe pasaje în care îmi doream să pot intra în carte, să iau anumite personaje de umeri, să le zgudui și să le spun câteva cuvinte; pe altele mi-aș fi dorit să le îmbrățișez strâns, să le încurajez, să le felicit etc. La fel de bine îmi amintesc că odată ce am întors ultima pagină am rămas exact cu sentimentul de „acum ce fac cu viața mea?!” și nu știam cui să îi povestesc mai întâi despre carte ca să-mi înțeleagă starea. Cumva, era foarte târziu (surprinzător) și nu aveam cui să-i povestesc. Ați întrebat de ce era foarte târziu? (O să vă spun oricum) Pentru că toate, dar absolut toate, capitolele din această carte se termină în așa fel încât să nu poți amâna continuarea - sau doar nu am eu autocontrol.

Autoarea împletește trei povești, două care se petrec în 1973, iar a treia care se petrece în 1939.
Prima dintre acestea, este povestea Tinei și a lui Rick. Voi recunoaște încă de la început că am avut momente în care am detestat-o pe Tina și vă voi explica de ce. În relația acesteia cu Rick, violența este la ordine zilei, iar eu am intrat repede în pielea țaței care strigă „de ce nu te desparți de el, femeie!?” pentru că toate par simple din exterior. Parcurgând mai mult din poveste, ajutată de stilul autoarei și calmându-mă, am înțeles (pe cât posibil) motivele Tinei de a rămâne în relația toxică și de a spera în continuare la o schimbare miraculoasă din partea lui Rick. Schimbare miraculoasă ce apare atunci când Rick își dă seama că o pierde pe Tina și singura metoda de a o recuceri este să renunțe la băutură și la ieșirile violente care veneau la pachet. Această decizie vine la fix, pentru că exact în acea perioadă, Tina își dă seama că este însărcinată. Întrebarea este: oamenii chiar se pot schimba?

A doua poveste îi are ca protagoniști pe Chrissie și Billy - adolescenți, fermecați de iubirea care-i unește. Din păcate, nici povestea lor nu este scutită de piedici venite din exterior. Chrissie este fata doctorului Skinner, unul dintre cei mai buni doctori, iar pe cât este de bun, pe atât este de rău și rigid. Faptul că fiica lui și-a făcut un prieten nu face decât să-i complice existența și nu ratează nicio șansă în care poate să-și facă părerea cât mai bine înțeleasă. Fiind totuși un om care ține la imaginea sa, doctorul Skinner nu aplică vreun plan diabolic pentru a-i despărți pe cei doi, dar așteaptă nerăbdător momentul în care acest lucru se va întâmpla. Din fericire pentru el și din păcate pentru cei doi tineri, dorința i se îndeplinește, iar momentul apare odată cu o veste care nu putea decât să îi dea lumea peste cap - și nu doar pe a lui.

Ultima poveste, cea care se petrece în aceeași perioadă de timp cu povestea Tinei și a lui Rick, este povestea lui William, un tânăr adoptat care dorește să-și găsească familia biologică. Știind foarte puține detalii legate de viața mamei sale, William se lovește constat de uși închise, informații greșite și oameni care nu doresc să îl ajute. Toate astea până în ziua în care află că o străină este în căutarea mamei sale și drumurile ajung să li se intersecteze.
Aceste trei povești vor ajunge într-un punct comun datorită unei scrisori, ajungând să ia naștere o a patra poveste, dar dacă aceasta este una fericită sau nu, veți afla pe cont propriu! Eu nu pot să vă mai spun decât că mie mi-a plăcut foarte mult „Scrisoare pentru două iubiri”, o recomand cu mare drag și sper - în caz că o veți citi - să extrageți din ea cât mai multe învățăminte! :)

Lectură plăcută!

Recenzie sponsorizată de librăria onlineLibris. Pentru o excursie printr-o gamă variată de cărți, alături de ultimele noutăți și oferte atrăgătoare, intrați pe site-ul lor unde veți găsi și mii de cărți în limba engleză
Cartea acestei luni o puteți găsi în categoria BELETRISTICĂ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu