vineri, 30 martie 2018

„Caietul Mayei” de Isabel Allende

În această comunitate nici un secret nu poate fi păstrat, e un fel de familie mare, divizată, ranchiunoasă și silită să conviețuiască și să se ajute la nevoie.

Există autori care își scriu cărțile în așa fel încât, oricare ar fi subiectul abordat, îți vine să strângi cartea în brațe, conștient fiind că este o carte iubibilă. Isabel Allende face parte din acest tip de autori. „Caietul Mayei” nu este despre întâmplări drăguțe, oameni drăguți, alegeri corecte etc. și cu toate astea, reușește să îți încălzească sufletul. De parcă pasiunea pentru scris a autoarei iese efectiv dintre paginile cărții și învăluie totul în jur. 

Caietul Mayei” conține povestea Mayei Vidal, o tânără aflată în perioada adolescenței - perioadă care a venit încărcată de situații complicate, evenimente triste și alegeri incredibil de proaste. În același timp, această carte ne spune și povestea lui Nini și Popo, bunicii Mayei, dar și a lui Manuel, bun prieten cu Nini. Așa cum probabil ghiciți, pentru ca toate aceste povești să fie îmbinate, se fac încontinuu treceri de la trecut la prezent. Acest fel de scriere, în general, m-ar fi obosit și mi-ar fi îngreunat procesul de împrietenire cu personajele, dar nu și în acest caz. Aici apare magia făcută de Isabel Allende. Cu toate că planurile sunt multe, personajele devin din ce în ce mai numeroase pe parcursul povestirii și informațiile noi se tot adună, lectura nu devine obositoare sau plictisitoare și nici nu îi dă bătăi de cap cititorului atunci când vine vorba de reținut nume, date, întâmplări etc.

Cu intenția de a o salva de FBI, Interpol și mafia criminală din Las Vegas, Nini ia decizia de a o trimite pe Maya în Chiloé. Motivul pentru care Maya este vânată de cei anterior menționați prinde formă într-o maniera lentă, precum încrederea tinerei în ascultător. Pe scurt, condusă de tristețe și de furia îndreptată spre lume, trecută deja prin multe experiențe tulburătoare, Maya ajunge printre traficanții de droguri, cunoscând cea mai urâtă parte a Las Vegasului. 

Chiloé este gândit de Nini ca un refugiu care să-i ofere nepoatei sale liniștea de care are nevoie pentru a-și regăsi echilibrul. Cumva, acest echilibru pare transmis și cititorului, împreună cu toate celelalte emoții pe care le trăiește Maya. Oamenii, locurile, experiențele și reacțiile oferite de personaje par toate incredibil de reale, devenind imposibil să nu te atașezi de toate frumusețile locului, de onestitatea oamenilor, de simplitatea cu care își mențin relațiile și de cât sunt de uniți. Maya pare să ajungă în mijlocul unei mari familii care în loc să o trateze ca pe o străină ciudată, face tot posibilul să îi ușureze procesul de integrare.

Cu toate că întreaga comunitate își aduce contribuția, cel responsabil de siguranța Mayei este Manuel. La șaptezeci și doi de ani, împărțit între propria meserie și grija pentru noua venită, Manuel ajunge să realizeze că nu doar el are puterea de a influența viața Mayei și că această capacitate devine reciprocă destul de rapid. Fiecare înfruntându-și proprii demoni, Maya și Manuel ajung să se completeze și să își ofere sprijinul de care au nevoie, pierzându-și capacitatea de a se ascunde în spatele unui măști mai senine, așa cum ar prefera. Felul în care evoluează relația dintre cei doi scoate în evidență faptul că lucruri noi se pot învăța la orice vârstă și - un fapt foarte folosit Mayei - nimeni nu e singur pe lume. 

Dacă la început spuneam că veți simți nevoia de a îmbrățișa această carte, acum țin să menționez că și ea vă va îmbrățișa la rândul ei! Temele abordate de Isabel Allende sunt pe cât de sensibile, pe atât de bine scrise. Personajele dau dovadă de profunzime și sunt credibile în toate situațiile prezentate, fiecare oferindu-ne lent, pe rând, câte o porțiune a propriei povești, pentru ca în final să ne dea senzația că ne sunt prieteni vechi și că tocmai ne-au scris ce-au mai făcut în ultimul timp. Călătoria Mayei către sine este una frumoasă, reală și capabilă să încrețească frunți, colțuri de ochi și să cutremure bărbii! 

Lectură plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu